Petru Placinta: As fi fost bun ca primar

„Nu exista noapte in care sa nu visez ceva legat de ‘Agricola’

– Ce-ar fi vrut Petru Placinta sa fie in viata, altceva decat a fost?

– (Nostalgie si regret) Mi-ar fi placut arhitectura! Mama ma voia medic, si pentru asta m-am pregatit. Neinspirata, m-a trimis la Bucuresti cu un var care era student. Cand a vazut ce era acolo, si auzind ca trebuia sa dai cheile unei masini ca sa intri la ‘Medicina’, mi-a spus: „Hai la zootehnie, ca aici n-ai nicio sansa. Oricum, la examen se dau aceleasi materii.” Si am intrat al doilea. Revenind la arhitectura, vreau sa va spun ca aceasta dorinta ascunsa si-a gasit o implinire: am construit durabil si frumos. Ma intreaba cate unul ce simt cand trec pe langa sediul ‘Agricola’. Ii spun ca ma onoreaza.

– S-a rupt ceva in Petru Placinta la „ruptura” de Agricola?

– (Pauza cu privirea pierduta) E o intrebare dureroasa. Visez foarte mult, nu exista noapte in care sa nu visez ceva legat de ‘Agricola’. 90 la suta din activitatea ‘Agricolei’ se bazeaza pe statiile de incubatii si eu visez ca sunt probleme, intreruperi de curent… N-am reusit sa ma desprind!

– Nu v-a venit in gand sa va razbunati si sa construiti o alta ‘Agricola’?

– Un om rational la varsta pensionarii se gandeste la copii. M-am intrebat si eu de ce sa nu pornesc o asemenea afacere. Mi-am raspuns: pentru ca astfel de exploatatii zootehnice au nevoie de specialisti. Iar copiii mei nu sunt! Am investit in computere si masini, eu fiind cel care le-am asigurat pornirea si consilierea.

– Ce loc din lume v-a placut cel mai mul?

– Elvetia! Dar profesional si ca viata tumultoasa, cred ca SUA sunt un loc foarte bun.

– De ce n-ati ramas „afara”?

– Cat am stat la specializare, eram intrebat in fiecare zi daca nu vreau sa raman, imi aduceau si familia. Cand m-am intors, de emotie nu mi-am vazut sotia la cinci metri de mine. Un ofiter de la Securitate mi-a spus, inaintea unei plecari, sa-i ajut si sa raman in Occident. Nu intelegean nimic. „Tovarasu Placinta, mi-a zis, daca dumneavostra, Erou al Muncii Socialiste, ramaneti in strainatate, noua ni se mareste schema!”.

– Sa revenim la Elvetia…

– Da. Era primavara si am vazut cum se spalau strazile cu detergent. (Pauza, si apoi cu un usor regret) Se vor spala si in Bacau, dar nu stiu cati ani voi avea eu sub pamant. De asta sunt „gelos” pe voi, tinerii, ca veti prinde acele vremuri.

– Era gripa aviara inainte de ’89?

– Da, cum sa nu?! Va spun exact ce gandesc: nu cred ca boala asta e intamplatoare. Gripa aviara era si pe vremea noastra si se vorbea la fel despre ea. Masurile erau altele. Boala se ia si de la om la pasare, e logic. Si cum valoarea pasarilor de la ‘Avicola’ era imensa, in perioadele critice se faceau filtre la intrarea angajatilor in ferme. Medicii ii trimiteau in concediu pe cei suspecti de gripa. Erau peste patru milioane de masari, aplicam masuri politienesti, dar nu decimam pasarile. (Aproape cu tristete) E o barbarie…

– E amatorism aici?

– Nu e numai, e consiliere proasta…

– Va multumesc pen…

– (Intrerupe) Vreau sa mai spun ca nu suntem o tara in deriva. Ar trebui sa fim putin monitorizati, dar va fi bine. O sa vedeti…

Nelu BROSTEANU

Pagini: 1 2 3 4