Petru Placinta: As fi fost bun ca primar

„Cred ca as fi fost un bun primar”

– Pe atunci se mai promova pe merite, acum doar politic.

– Adevarul ca nu putei fi inginer sef daca nu erai membru de partid. Insa, valoarea era valoare. Astazi, numirile la varf dupa criterii politice reprezinta rezultatul unei perioade de tranzitie. Dar va trece si asta, si nimeni nu va mai promova asa…

– De ce v-ati bagat in batalia politica pentru un post la varf?

– … (O ezitare ca in fata unui adevar inconfortabil) Au fost presiuni asupra mea pentru a candida la Primarie in 2004. Da, o adevarata presiune, din partea prietenilor, cunoscutilor, a colegilor de partid. Au fost si multe zvonuri ca a-si fi fost intimidat sa nu candidez. Este o minciuna, nu e Placinta omul! N-am avut nicio intalnire cu domnul Sechelariu in acea perioada.

– De ce n-ati vrut?

– De ce n-am vrut… (Pauza, si apoi cu un usor regret) Cred ca as fi fost un bun primar. N-am vrut pentru ca am fost o viata sub presiunea raspunderii. Macar aceasta ultima perioada a vietii mele sa fie mai frumoasa. Si copiii mi-au spus sa nu amestecam realizarile noastre, vorbesc de cele in afaceri, cu politica. Stiti cum se interpreteaza la noi orice…

– Si totusi, nu a vrut Placinta sa ramana in istoria Bacaului?

– Eu cred ca am ramas.

– E definitiva decizia?

– Nu e definitiva… (Cu regret) As fi vrut sa fiu parlamentar… Apropo, e o rusine Legea parlamentarului! Ce-au incercat sa faca? Nu se poate asa ceva!

– Dar domnul Flutur, ministrul agriculturii, nu v-a chemat acolo consilier? Ca are tot felul de indivizi prin preajma.

– Nu stiu in ce masura domnul Flutur a incercat sa gaseasca performerii Romaniei. Eu am fost victima unei vanatori de capete. Ma rog… Dar de oferte n-am dus lipsa. In urma cu ceva vreme, o societate multinationala m-a invitat la Bucuresti si mi-a spus: „Ne intereseaza un director de performanta, iar dumneavoastra sunteti singurul viabil.” Era prea tarziu! Recent, prietenul si partenerul meu de 20 de ani mi-a spus sa ma duc in Germania, imi dadea tot ce voiam, si 10 la suta din profit, sa conduc un holding urias. E prea tarziu!

– Unii vor totul, si in politica, si in afaceri.

– Este un dezastru care distruge individul. E o patologie a puterii de care nu scapa decat 1-2 la suta din cei care au ocupat sau ocupa scaunele puterii. Sigur, e normal ca fiecare om sa-si asigure confortul familiei. In rest, trebuie sa se puna in slujba celor din jur. Ce se intampla la noi? Nu-si mai cunosc dimensiunea averilor! E o boala cu adevarat!

– Credeti in vreun politician?

– In fiecare etapa de dupa ’89 am crezut in cate unul. Ulterior, mi-am dat seama ca am gresit. Din cei actuali, ii dau o sansa lui Basescu pentru ca stie ce vrea. A fost comandant de vas si asta se extrapoleaza in masurile luate ca presedinte. E mai ferm.

– E normal sa va placa o mana forte, si dumneavoastra ati fost la fel!
– (Redevine „zbirul” de altadata) Domnilor, la mine nu se putea gresi decat o singura data, era disciplina militara! Ei, daca greseala era mica ma faceam ca nu o vad. Dar pentru o pasare furata dadeam afara! Pe de alta parte, cand mergea omul la operatie, la Bucuresti, ii dadeam pachete cu de toate pentru doctori. Nu era rautate, era exigenta. Muncitorii spuneau: „Placinta iti da tot ca om, dar iti ia si aerul”.

– Ati condus familia ca un manager?

– Am vrut sa am un mediu bun, ca e obositor sa ai un asemenea ritm: 10 ore program timp de zeci de ani. Nu exista om reusit intr-o familie nereusita. Pe copii ii luam cu mine duminica la birou, sa fiu cu ei, chiar daca imi faceam si treaba de director. Am vrut patru copii, insa a fost imposibil. Ei sunt adevarata avere.

Pagini: 1 2 3 4