ANIMAŢIA SOCIO–EDUCATIVĂ
Motto:
”Scopul educației este acela de a schimba o minte goală cu una deschisă.”
Malcolm Forbes
În această perioadă Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău organizează în premieră, programul de formare continuă ”Animaţia socio–educativă”, avizat de Ministerul Educaţiei Naţionale și destinat cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar.
Acest curs, care se desfășoară la Colegiul ”Henri Coandă” Bacău, își propune, pe parcursul a 40 de ore, să clarifice noțiunea de animație și integrarea acesteia în procesul instructiv-educativ.
Programul este coordonat și susținut de prof. Ana – Nicoleta Gărgăun, prof. Dumitru Ficuţă și de prof. Emil Lazăr, formatori naționali, la el participând peste 120 de cadre didactice băcăuane.
La nivel european animația socio-educativă a început să fie practicată în Franța, în anii 1930-1950, iar în România ea a fost recunoscută, ca standard profesional, în anul 2004.
Animatorul este cel care animă, dă impulsul. Este un profesionist al jocului și al timpului liber, care activează în diferite contexte sociale. El este acea persoană care, prin intermediul fanteziei sale, a creativității și bucuriei, își propune să creeze cadrul potrivit pentru distracție, activare și exprimare liberă a persoanelor cărora se adresează.
Animatorul este organizator, coordonator, motivator și stimulator al grupului cu care lucrează.
În România animatorul socio-educativ este integrat într-o echipă de animatori, care realizează proiecte generale de animație socială, sportivă, educative, destinate unui public specific: copii şi tineri instituţionalizaţi, copii şi tineri din cadrul centrelor de urgență, copii ai străzii, copii și tineri cu dizabilități, copii și tineri aflați în dificultate, cluburi pentru persoane de vârsta a treia etc.
Organizarea activității începe cu programarea acesteia și continuă până la evaluarea finală.
Animatorul coordonează, monitorizeaza și întocmește un raport, privind activitatea în derulare.
Principiile de lucru ale animatorului sunt cele ale toleranței, autonomiei individuale, responsabilității sociale și respectării drepturilor copilului/ale omului.
Termenul “a anima” provine din cuvântul latinesc “animus”, care se traduce prin “ însufleți”, “a da viață”, “respirație/suflu”, iar un alt sens al cuvântului “animus” ar putea defini animația, în context educativ, ca fiind un principiu de reflecție, mai exact “a ajuta să reflecteze”, “a controla sentimentele”.
În esență a anima, nu e doar un simplu gest particular de ”a da viață grupului”, ci o calitate specifică unei acțiuni.
Elementul caracteristic animației socio-educative îl reprezintă activitățile organizate în contexte diferite, între persoane, sau grupuri de persoane, cu scopul dezvoltării capacităților de implicare și particicipare activă la viața publică, dar și favorizarea proceselor evolutive personale, autocunoașterii, integrării sociale și culturale.
Animația socio-educativă reprezintă așadar, o modalitate, un instrument de relaţionare, cu și interparticipanți, ea presupunând activităţi de tip social, cultural, fizic şi sportiv.
Evident că, pentru a realiza aceasta, animatorul trebuie să cunoască şi să aplice diverse practici şi tehnici de animaţie în grup, având grijă totodata și de relaţia individuală dintre participanți.
În vreme ce animatorul-social activează în contexte definite, considerate dezavantajate (vârstnici, adolescenți în situații de risc, persoane cu dizabilități etc.), animatorul socio-cultural proiectează și promovează activități culturale și recreative, pentru a anima grupurile și comunitățile în general.
Datorita caracteristicilor de bază, indiferent că este vorba de educația pentru conștientizarea de sine, sau a celorlalți, animația se regăsește ca fiind un instrument valid pentru a susține /completa sistemul educațional tradițional.
Obiectivele generale ale animației socio-educative, indiferent de public, sunt: de socializare, de reglare socială, de culturalizare, cu caracter educativ și inovator.
Astfel, animația socio-educativă are impact asupra autonomiei beneficiarului, acesta învățând să își controleze comportamentul, să gândescă în avans, să acționeze pentru a rezolva o sarcină planificată din timp, să colaboreze, să împărtășească opiniile și gândurile altora, învață să facă față provocărilor din viața de zi cu zi, în mod spontan și creativ.
A educa în stilul animației, înseamnă colaborare semnificativă la procesele de personalizare, conștientizare și responsabilizare, altfel spus, înseamnă să contribui la maturizarea și creșterea individului, în general a tânărului, elev-adolescent.
Nu în ultimul rând acesta învață să dea sens la ceea ce face, să înțeleagă de ce se exercită o anumită acțiune și, mai ales, în ce context.
Ce este relevant de reținut, pentru oricine dorește să aplice animația socio-educativă, este că ”educația prin joc, nu este o joacă”.
”În această primăvară am organizat trei noi programe de formare continuă: „Educaţie nonformală şi educaţie formală”, „Strategii de mediere şcolară” și ”Animaţia socio – educativă”, avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Ele s-au desfășurat la Colegiul Tehnic de Telecomunicații ”N.V.Karpen” Bacău și la Colegiul ”Henri Coandă” Bacău, fiind parcurse de peste 300 cadre didactice.
Și pe această cale doresc să transmit mulțumiri cordiale, tuturor celor care s-au implicat, formabili, formatori și gazde.
Odată cu organizarea lor, am încercat să venim în întâmpinarea colegilor noştri, care au nevoie de competenţe suplimentare în noile domenii ale educației.”, ne-a declarat prof. Gabriel Stan, directorul C.C.D. Bacău.
Prof. Gabriel Stan, directorul C.C.D. Bacău
