Nu putem fi ca ei, pentru că nu vrem noi. Iar a doua explicaţie ar fi, că nu ne lasă ei. Şi una şi alta sunt plauzibile. Argumentele sunt destule. Curg cu nemiluita. Însă cine este şi cum arată acela care îţi dă voie să -l ajungi, oferindu-ţi şi locul? Nu-l ştie nimeni pentru că nu l-a întâlnit. El nu s-a născut şi sunt puţine şanse să se nască. Iar din perspectiva celor care i-au văzut şi i-au întâlnit pe extratereştrii, au constatat că nici aceştia nu se lasă depăşiţi. Sunt reţinuţi şi nu dau nimic din casă. Cred că întreg universul este guvernat de simţurile animalice şi în mod special lumea noastră este guvernată de cruzime, foamete, lăcomie iar iubirea necondiţionată o întâlnim numai la patrupede. De asemeni este cunstatat faptul că barbaria o întâlnim numai la oameni. La noi pe aceste meleaguri mioritice se mai adaugă şi nesimţirea. Din această perspectivă nu putem fi ca ei. Iar ei nu por fi ca noi, pentru că lăcomia lor este incomparabil mai mare ca a noastră. Nu suntem ca ei şi pentru faptul că nu am cotropit niciodată alte meleaguri, teritorii de pe alte continente, aşa cum au făcut-o ei secole de-a rândul. Nu am luat bogăţiile naturale şi intelectuale aparţinând altor naţii, aşa cum au făcut-o ei. Nu suntem ca ei ,pentru că ortodoxismul răspândit pe aceste meleaguri, ne-a tot inoculat ideea biblică, să nu râvnim la bunul altuia şi dacă cineva ne dă o palmă pe obraz, să-i întoarcem şi celălalt obraz. O nărozie mai mare ca asta, nu cred că este răspândită pe la alţii, poate şi din cauză că Păcală nu a fost tradus şi în alte limbi. Iată de ce nu putem fi ca ei, deoarece noi am înţeles greşit aceste învăţăminte, oferindu-le şi celălalt buzunar când ăştia ne-a băgat mâna în primul. Cum să fim ca ei, când noi pricepem foarte repede ce ne spun ei să facem şi ne executăm, în timp ce ei pricep greu, tocmai ce cer altora să facă. Cum să fim ca ei, când noi i-am invitat să i-a totul pe un leu. Nu putem fi ca ei, pentru că nici ei nu vor să fie tolerenţi, primitori, îngăduitori cu minoritaţile ori emigranţii , aşa cum suntem noi. Unii nici nu recunosc că au minorităţi şi pe cei care imigrează nu vor să-i integreze, încălcându-şi proprile norme şi dispoziţii elaborate de ei şi răspândite pentru a fi respectate de alţii. Ce este valabil pentru altii nu este valabil şi pentru ei. Acestea au fost principiile după care s-au ghidat secole de-a rândul, principii la care nu vor renunţa niciodată. Din todeauna s-au aşezat la masă cu tine, impunând agenda discuţiilor şi din start se situiază pe poziţia de forţă care înclină balanţa de partea lor. Ori când te-ai aşezat, ai aceptat. Nu putem fi ca ei, atunci când nu dispunem de forţă şi tărie de caracter. Cine să dea această forţă? O slugă niciodată nu-ţi inspiră forţă, respect, caracter. Atâta vreme cât te guduri şi aştepţi resturile de la masa bogatului, ai chipul, urletul şi poziţia javrei. Oare unde am mai auzit noi conceptul asta?
Col.(r) Constantin Nour
