Dacă n-a ţinut cu fusta, a scos cârtiţa la suprafaţă

Majoritatea  formatorilor de opinii din spectrul politic şi mass-media, nu mai ştiu cum să-l eticheteze pe Băse, după ultima răbufnire. Toţi cred că a făcut-o la supărare, ca urmare a pierderi suferite de pupila sa, la alegerile deşfăşurate în partidul lui de suflet. Eu cred că a fost o simplă răbufnire a borhotului ce fermentează de o bucată de vreme în structura sa de furnizor de gaze. A tras şi el una mică, şi mă refer la filmuleţul pus de el pe facebook, ca să nu se înţeleagă altceva, în urma impactului emoţional pricinuit de „insuccesurile” avute de cocoşica, în partidul lui de suflet. Mai ales că au furat-o oamenii necinstiţi a lui Blaga, fugind cu urnele. Aproape întreaga presa, mai ales cea băsistă, a sărit ca arsă, vezi Doamne se rupe partidul, în urma luării la revedere pe o margine de prăpastie. Adio! PD, adio! PDL pentru că şi-a permis Blaga să-l înfrunte. Aiurea, judecând lucrurile la rece şi analizând ascensiune lui în politică, vom observa cu stupoare că a  fost ajutat să ridice cam toate treptele, de oamenii lui din PD şi de  prostănacii din opoziţie. În 2oo1 PD-ul trebuia să găsească pe unul din partid care să-l trădeze pe Roman, pentru că-şi adusese la conducerea partidului, mai mulţi minoritari de-ai lui. Şi cine putea să o facă mai bine, ca unul care a făcut parte din structurile informative ale fostei securiţi. Putea fi oricine, că debarcarea lui Roman se producea, pentru că aşa se hotărâse la alt nivel şi-n altă parte. Aşa a fost curentul, pe un fond antisemit, propagat şi fostele structuri ale securităţii, rătăcite prin mai toate partidele. Să nu uităm că europarlamentarul Vadim la prezidenţialele din 2ooo a obţinut 29 de procente pe acest culuar. Treaptele obţinute de Băsescu la primăria capitalei s-a datorat căderii dramatice a PNŢ-cd  în sondaje, cu Lis vărf de lance şi desemnării neinspirate a lui Oprescu, candidat din partea PDSR-ului în 2000, fără o pregătire prealabilă, cunoscându-se faptul că în acea vreme oamenii lui Iliescu, nu erau agreaţi în Capital. În iunie 2004, i se oferă de fapt lui Băsescu cel de-al doilea mandat, pe fondul prostiei PSD-ului de al desemna pe Geoană candidat vulnerabil, cu ştampilă de trădător, ca urmare a scrisorii de adeziune la politica de dreapta dusă de Constantinescu, când încă mai era ambasador la Washington. Evident că a fost speculată de Băsescu în campanie, în confruntarea directă, cunoscându-se faptul că publicul nu poate accepta gestul de trădare a lui Geoană, faţă de cel care îl numise şi anume faţă de Iliescu. Ceilalţi candidaţi, Mitică de la ligă şi Monica Tatoiu nu au mai contat. Astfel cursa a fost un galop de sănătate pentru Băsescu. În 2004, norocul i-a surâs iară, pentru că Stolojan ajunsese ca urmare a stresului acumulat, să treacă şi prin geamuri. Faza de la hotel Unirea, când era să treacă prin geamul de jos de la recepţie, va rămâne în istorie. Faptul acesta a fost speculat de cei doi mari afacerişti ai PNL-ului, Dinu Patriciu şi Tăriceanu, pentru a pune mâna pe hamurile guvernării. În acest joc de interese Băsescu a căzut ca musca în lapte. Luat prin surprindere de această soluţia de avarie, la care nu se aştepta, Băsescu a şi dat în plâns pe umerii lui Stolojan, în conferinţa de presă anunţată în grabă, la o oră nepotrivită. Cine crede că a fost o strategie de-a lui Băsescu, se înşeală amarnic. El a căzut în acest joc de interese şi ca o ironie a sorţii, Geoană îl mai ajută o dată, declarând în turul doi,  că Năstase  nu are nevoie de voturile PRM-iştilor, rămânând în istoria României ca Prostănacul socialiştilor. Tot el îl ajută pe Băsescu pentru a treia oară, în 2009 să obţină şi al doilea mandat la preşidenţie. Din nefericire la socialişti, nu e singurul prostănac. Staful de campanie a lui Geoană, nu putea fi altfel. Este de neînţeles cum un staf de campanie care trebuie să fie un angrenaj ce funcţionează precis după reguli stricte, poate lua o decizie idioată. În condiţiile când ai în sondaje 12% avans, iei decizia să te întâlneşti cu Băsescu la cererea lui, o decizie intempestiv luată cu două zile înainte de a avea loc scrutinul. Refuzul lui Băsescu de a nu participa la dezbateri în cele trei centre universitare din ţară, constituia un motiv plauzibil pentru staful lui Geoană de a nu accepta întrunirea finală. Neluarea în seamă a acestei propuneri, după cel mai prost calcul, Geoană putea pierde maxim 4 procente din 12 avute avans şi alegerile erau asigurate. Lăsăm la o parte vizita nocturnă pe un vânt neprielnic la Vântu. Nu întrebarea lui Băsescu adresată lui Geoană despre vizita nocturnă a fost genială, ci prostia stafului de campanie PSD-ist a fost monumentală. Dar prostia se plăteşte şi s-a plătit cu vârf şi îndesat, inclusiv de acest popor, pentru că după opt ani şi ceva, nu a ieşit nimic din acea genialitate atribuită lui Băsescu de presa obedientă. Am spus-o mai de mult că acest personaj e predestinat pentru a distruge şi nu a construi. Are calităţile unui demolator, pentru că a fost pus în postura de a construii şi nu a putut să construiască, cum a putut tot atât de bine să demoleze. Nu este important cum a-i urcat pe acele poziţii, dacă nu a rămas nimic în urma ta, făcut de tine în folosul societîţii pentru eternitate. Din nefericire, în urma lui Băsescu nu se vede nimic. Recent a mai încercat o construcţie politică în spatele căreia, să nu fim naivi, s-a aflat el, şi anume „România dreaptă” care a dat greş în alegerile locale. Revigorarea alianţei moarte DA, tot la îndemnul lui s-a semnat. Acum această mişcare care numai populară nu este, când lumea ştie bine cine le-a băgat mâna în buzunare, în timp ce fata lui tata îşi cumpăra o casă ca-n poveşti, de la Popoviciu. Cât de populară poate fi pe un vot negative, orice formaţiune politică sau fundaţie? Cum numirea lui Ungureanu ca prim ministru nu a fost o sclipire de geniu, nici desemnarea  cârtiţei Diaconescu de a înfiinţa fundaţia Mişcarea populară, nu poate fi o şmecherie marinărească. Nu poate fi ceva popular pentru că lumea nu agrează lingăii, pupăcioşii, cocoşaţii, carieriştii şi în general cârtiţele gen Diaconescu, care a muşuroit prin mai multe partide, când pe trotuarul stâng, când pe cel drept.      Dacă n-a ţinut cu fusta, a scos cârtiţa la suprafaţă. Ceea ce nu ştie Băse, din cauza borhotului din structura sa, care nu ajută la regenerare, ci îndobitoceşte, că la suprafaţă cârtiţa devine chiaună pentru că nu vede bine. 

Col.(r) Constantin Nour

Adauga un comentariu

*