De ce n-a putut progresa acest popor până acum? Răspunsul cred că-l putem da fiecare dintre noi. Însă un lucru este cert. Nu am avut parte de conducători buni. În ultimii cincizeci de ani ne-au condus bolnavii, frustraţii, speriaţii şi imbecilii. Cel puţin în ultimii şase ani, după intrarea în UE, aşteptările noastre au fost făcute ţăndări. Idealurile noastre s-au spulberat. Distrugerea economiei şi dispariţia locurilor de muncă au produs adevărate drame sociale. La sate, tineretul e plecat peste hotare. Au rămas numai bătrânii, care îşi poartă bolile pe la medicul de familie. În mediul urban, întâlnim tot mai multe familii destrămate. Familii ale căror părinţii sunt plecaţi la muncă, în afară, iar copiii sunt daţi prin străini. Mulţi din cei rămaşi aici, trăiesc din mici servicii la negru, din împrumuturi, ori din ajutoare. Cei care s-au săturat de mizerie şi boli îşi pun capăt zilelor. Iar alesul poporului, ne trimite la muncă în afară, chiar şi medicii pregătiţi aici, cu eforturi uriaşe, să asigure sănătatea acestui popor. Cel care trebuia să transmită încredere în rândul românilor la o viaţă mai bună, a împrăştiat vrajbă şi nesiguranţă. Pe acest fond şi împotriva valului de nemulţumiri acest personaj şi-a consolidat poziţia la conducerea statului nominalizând la vârful instituţiilor de forţă, personaje vulnerabile dubioase, cu pete în mapa profesională, gata să slujească şi să sărute mâna care îi hrăneşte. Ieşirea lui de joi seara în spaţiu media, face parte din eforturile de a-ş apăra oamenii puşi în funcţii cheie, fără de care puterea lui s-ar dilua. Aşa a făcut şi în cazul CSM-ului, dând o mână de ajutor pentru ca cele două personaje de la conducere care-l susţinea, trup şi suflet, să se rotească pe scaune. Este evident că ieşirea lui, a fost generată de această teamă şi nu de interesul general, ori al armatei. Armata se protejează singură şi nu are nevoie de sprijinul unui mafiot vremelnic în funcţie. A dus trădarea şi prostia arucând-o în altă curte, pentru că exista prea multă la el. Există şi în capul lui ca o practică în efectuarea manevrelor de a-ş păstra puterea. În aceste condiţii şi-a asigurat şi un al doilea mandat la Cotroceni, pe un val de prostie generat şi de prostănacii din opoziţia de atunci. În situaţia de acum, cănd contribui la bugetul UE, dar nu ai condiţiile create şi capacitatea de a obţine fonduri pentru dezvoltare, de la aceasta, măcar cât ai contribuit, nu poţi progresa. Atâta vreme cât nu te ridici şi nu depăşeşti statutul contributorului nu poţi progresa. Întodeauna au existat piedici din afara ţării. Mai trist este faptul că ele vin acum dinăuntru ei. Bruma de suveranitate pe care o mai aveam în luarea deciziilor, a fost spulberată şi ea, mai ales după tentativa de suspendare a lui Băsescu. Nici înainte nu avea el, coloana dreaptă în faţa CE, dar după sprijinul primit de la acesta, pentru rămânerea în scaunul de la Cotroceni, suveranitatea aceea care cândva ne-a făcut mândri ca popor, s-a pierdut cu desăvârşire. Speranţele românilor de a trăi mai bine sunt spulberate şi ele, pentru că ei văd, simt, ştiu, că atâta timp cât deciziile acestui stat se iau în altă parte, nu poate să aducă bunăstarea pe care o speră. Aproape toate deciziile importante, atât politice cât şi economice se iau la Bruxelles şi Washington. Nu de mult se luau la Moscova. Odată pierdută suveranitatea statală, greu, foarte greu se mai poate recăpăta. Prin cedarea unor prerogative, ca stat suveran, către organisme din exterior nu este de bun augur. Cei care au maşina la scară, poate nu simt acest lucru. Însă cei care-şi duc zilele de azi pe mâine, ei simt pentru că foamea, frigul, lipsa condiţiilor elementare de trai, îi fac sensibili, le dezvoltă vederea, auzul, gustul, mirosul, în timp ce altora le dispare. Care sunt beneficiile intrării României în UE pentru omul simplu, până acum? Ce beneficii poate să-i aducă pentru viitor această globalizare? Nici globalizarea făcută de curentul comunist la vremea lui, nu a adus vre-un beneficiu. Măsurile de globalizare până în prezent, nu au condus la rezolvarea problemelor sociale. Mai degrabă le-a adâncit. Locurile de muncă s-au transferat în afară. Alţii şi-au rezolvat această problemă prin noi. Discrepanţa între nivelul de trai al celor săraci, faţă de cei bogaţi s-a accentuat. Nici măcar produsele autohtone nu pot pătrunde pe piaţa internă. Mănânci rosii şi cartofi de la turci şi mere de la polonezi. Şi toate acestea se petrec sub privirea îndoielnică a primului ales, al poporului. Nu este singurul care face aici jocul străinătăţii. Chiar şi premierul, una spune şi alta face. Şi face cum de fapt hotăreşte Bruxellesul. Poate că ar vrea să facă, dar nu poate pentru că deja suntem un stat îngenunchiat. Am spus stat şi nu naţie, findcă nu-mi aduc aminte să fi fost o naţie îngenunchiată până acum. Conducerile statului se mai schimbă. Problema noastră e că nu reuşim să-i schimbăm singuri, ei fiind stabiliţi de străinătate. Ea ni scoate în faţă de o bucată de vreme pe cei vulnerabili, uşor manevrabili. Am avut un conducător patriot, nesupus străinătăţii. Dar ce folos, că nu era destupat şi pe lângă asta, mai era şi bolnav. I-a urmat altul, frustrat, mânat de ură şi răzbunare. Am avut şi unul cu vederi occidentale, dar ce păcat că s-a speriat la prima înfăţişare cu fosta securitate, care a ţinut morţişi să vină la putere. Şi a venit, patentând imbecilitatea, instituţionalizând-o. O strategie pur bolşevică, care a şi dat roade în est, în ţara lui Putin. Dar cum bolşevismul la români nu a prins, negăsind pământ fertil, sperăm ca acest sistem mafiot ce împânzeşte serviciile, procuratura, judecătoriile, presa, ONG-uri şi alte organisme, să nu dea roade în România
Col.(r) Constantin Nour
