Fără Poponeţ parfumul de nuntă la Băsişti nu ar fi fost original

În colonia Uniunii Europene numită România, sâmbătă au avut loc o serie de nunţi normale şi frumoase printre care s-a numărat şi cea a fiului meu, in aer liber lângă un lac, cu domnişoare de onoare şi cavaleri dar fără Poponeţ, cu invitaţi care au avut plăcerea să participe, să se distreze şi să cânte normal. Numai una dintre aceste nunţi care s-a desfăşurat sâmbătă se pare că a ieşit dintr-o normalitate şi nu o spun numai eu a spus-o media şi alţii, pentru că nunta despre care vreau să vă spun a avut culoarea politică a unui partid, desfăşurându-se totul ca la cazarmă, în coloană!   înainte marş!  la nunta fiicei lui. O nuntă anormală prin reguli de participare impuse, cu lunetişti pe clădiri şi prin boscheţi ori sepepişti printre nuntaşi.  Să nu credem că EbaEnu nu a avut şi prieteni din alte partide, ori regulile acestea de securitate partinică şi nu numai, a scos  nunta Băsiştilor din normalitatea firească a desfăşurării lor. Până şi cântecele patriotarde comandate de activiştii de partid i-au obligat pe invitaţi să se ridice şi să le fredoneze în ritmul melodiei dar cu înjurături printre dinţi. O nuntă anormală pentru că a trebuit să te duci din obligaţie şi nu din plăcere cum e şi firesc. O nuntă care şi eu şi alţii nu-şi mai amintesc să mai fi fost una mai huiduită de  public atât de urât. Totul a fost anormal chiar şi la această nuntă şi nu trebuie să ne mire pentru că anormalul a fost introdus la români odată cu politica Băsistă. Huiduielile populaţiei au intrat în nota de normalitate a oamenilor aduşi în pragul insuportabilităţii. Putea să facă nunta fiicei sale oriunde şi la munte şi la mare, dar de huiduieli nu putea scăpa şi cred că nici dincolo nu va putea scăpa pentru că şi acolo îl va aştepta unul şi îi va spune: “ Ai venit? treci aici să te huidu-belim”. De un  lucru poate fi sigur Băse că-i vor ieşi în viată şi după ea şi anume,  huiduielile. În rest totul a ieşit pe măsură. Pantofii, rochiile, darul, mâncarea şi băutura a fost tare. De altfel discursul de marţi al socrului mic în faţa diplomaţilor a şi fost creionat ca un discurs după o băută cruntă, un discurs nepregătit, nestructurat cu amintiri de care i-a fost teamă după suspendare, cu idei fixe repetabile ca şi cum  o luase pe arătură. Oricum diplomaţii au înţeles şi nu au luat în seamă prea mult discursul.            Deliciul nunţii a venit de la cavalerul de onoare Poponeţ fără de care nici nu ar fi dat bine nunta la Băsişti. A fost cireaşa de pe tort care s-a potrivit cu tortul politic. Închipuiţi-vă că personajul ar fi lipsit din această panoplie de nume, vedete de răsunet: Poponeţ, Băsescu, Sida, nume care mă duc imediat cu gândul către lenjeria intimă murdară şi la boală necruţătoare. Ar fi fost o nuntă normală dacă măcar un singur politician din opozitie ar fi fost invitat la nunta lui EbaEnu şi acela să fi fost Hrebenciuc. Era un semnal bun pentru România că viaţa politică ar fi intrat în normalitate. Şi fără invitaţie am înţeles că Hrebenciuc i-a urat casă de piatră şi socrului mic  undeva pe la Aiud acolo unde securiştii de teapa lui au dus toată floarea intelectualităţii româneşti după venirea la putere a comuniştilor.  Când Hrebenciuc urează mai toate se împlinesc.

Col.(r) Nour Constantin