Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini. Fiu al Elisabetei şi al preotului Zaharia, este cunoscut sub denumirea de „Înaintemergătorul”, pentru că a anunţat venirea lui Hristos. Zaharia, tatăl său, era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar mama lui era din neamul lui Aaron şi erau rude cu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. În timp ce Zaharia slujea la templu în Ierusalim, Arhanghelul Gavriil i-a vestit că Elisabeta va naşte un fiu la bătrâneţe şi se va chema Ioan. Pentru că Zaharia s-a îndoit de această veste, a rămas mut până ce Elisabeta a născut.

Prorocul Maleahi îl vesteşte ca fiind „Îngerul Domnului” care avea să-I pregătească calea. El este ultimul din proorocii Vechiului Testament, care face legătura cu Noul Testament. Şi-a început activitatea în anul 26 d.Hr. (primul an al guvernării lui Pilat din Pont). Îl descoperă lumii pe Hristos ca fiind Mesia – Fiul lui Dumnezeu.

Primele cuvinte de învăţătură ale Sfântului Ioan Botezătorul au fost: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2). Tot aşa a început şi Hristos Evanghelia Sa. Primele cuvinte pe care le-a rostit la Capernaum când a ieşit să propovăduiască sunt acestea: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17).

Pocăinţa poate fi definită ca întoarcere de la starea „împotriva firii” la cea „după fire”, sau conformă cu firea, şi ca întoarcere de la diavol la Dumnezeu.

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Pentru că se temea că Botezătorul ar putea învia dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime.

Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.

Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a aşezat în biserica din această cetate. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

În vremea luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.

În timpul cruciadelor, latinii au luat din Constantinopol, în anul 1204, o parte din capul Sfântului Ioan Boteazatorul şi l-au dus în Franţa, aşezându-l într-o biserică din Amiens, unde se află şi astăzi.

În amintirea tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica Ortodoxă a rânduit ca ziua de 29 august să fie zi de post aspru.

Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, care se încheie pe data de 31 august. Pe 1 septembrie începe un nou an bisericesc.

Ziua de 29 august este una de post, în care, potrivit tradiţiei, este bine să nu se mănânce pepeni, pentru că forma lor aminteşte de cea a capului. În satul tradiţional, în această zi nu se foloseşte cuţitul, totul se rupe cu mâna. În popor se vorbeşte şi de un post care ţine „de la cruce până la cruce”, un post de două săptămâni, neconsemnat în calendarul creştin, care avea rolul de a-i curaţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave. Postitorii mâncau în această zi numai o turtă de grâu sau de mălai.

Biserica ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor, adică data trecerii lor spre cele cereşti, ca ziua lor de naştere. Numai  Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă. Astfel,  Biserica a închinat lui Ioan şase sărbători: zămislirea lui – 23 septembrie; naşterea – 24 iunie; soborul lui – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului său – 25 mai.