„Doamne, de n-ar fi sindicatele si presa … !”

Traian Basescu si N- Guvernul Boc au impins politica spre dictatura. Ei fac, ei desfac, nu mai conteaza cetatenii (pe care spera sa-i abureasca inca o data la alegerile din 2012, doar mai e mult pana atunci), nu mai conteaza Opozitia, pe care continua s-o dezmembreze ca s-o domine cat mai usor, nu mai conteaza partenerii sociali, pe care incearca sa-i asmuta unii impotriva altora si sa le diminueze cat mai mult credibilitatea, nu mai conteaza nici macar Tara, pe care au si botit-o in favoarea UDMR, aplicand o grava lovitura limbii romane si tuturor romanilor din Covasna si Harghita ajunsi straini in propria lor tara, nu mai conteaza nici macar presa, desi coltii jurnalistilor drepti ca bradul continua sa le dea neplacute usturimi celor cocotati in fruntea Tarii. Ceea ce conteaza este sa simuleze scoaterea Tarii din criza doar pe seama amarestenilor ale caror proteste nu prea conteaza: pensionarii (care devin interesanti, prin numar, doar in campania electorala, dar care acum nu pot bloca nimic) si o mica parte dintre bugetari, in frunte cu slujitorii scolii, pe care guvernantii ii stiu insuficient de uniti, gata oricand sa-si arcuiasca spinarea pentru putinii banuti care le mai raman in punga dupa taierile succesive ale drepturile ce li se cuveneau. Multimiliardarii iertati an de an de toate datoriile catre stat, salariatii si pensionarii de lux, noianul de agentii nationale, supraincarcate cu baietii destepti din arcul Puterii si supraponderala clientela politica nu vor fi deranjati. Daca nu va tine prea mult fraiereala asta cu pensiiile si anumite salarii, Guvernul Boc va creste taxele si impozitele, fara sa-i pese de consecinte. Si tot amarestenii vor fi cei care vor suporta povara. Ramane insa de vazut cat vor mai suporta amarestenii. Pentru ca presa si sindicatele se zbat, cu succes, sa deschida ochii tuturor romanilor.  De unde si rugaciunea, din fiecare dimineata, a presedintelui Basescu si a premierului Boc: „Doamne, de n-ar fi sindicatele si presa … !”

Stefan OLTEANU

Adauga un comentariu

*