Ghinionul Jocurilor Olimpice

In vâltoarea creata de ordonantele guvernului Boc, cele mai multe categorii sociale au putut sa-si spuna pasurile. Medicii, profesorii si militarii au protestat, liderii sindicali au batut cu pumnul in masa. N-au facut asa cei care lucreaza in sport. Acum, dupa ce Jocurile Olimpice au trecut, iar felicitarile, masa si dansul sunt istorie, e momentul “olimpiadei uitarii”. Inainte de JO de la Londra, politicienii vor scoate insa de la naftalina toata comoara de pret pe care sportul a adus-o României. Este necesar ca lumea sa afle ca ordonanta lui Boc a scos si mai mult in evidenta subrezenia esafodajului pe care sta sportul. Iar SCM Bacau e un prototip pentru situatia creata. Pusi sa aleaga intre pensie si salariul de club, pensionarii au ales pensia. Salariul este atât de mic – pentru un tânar doar 7 milioane de lei vechi -, incât colegii domnilor Pereteatcu (atletism), Zaharioaia (modelism) si Botez (karate) si-ar dori sa fie pensionari de la 23 de ani, pentru vreo doua-trei sute de RON in plus. Nimeni nu se inghesuie sa le ia locul la treaba. Fostul presedinte al SCM Bacau, Dorin Aradavoaicei, este disperat pentru situatia clubului la care lucreaza acum, Dinamo: “Sunt 35 de sectii, nu doar 16 ca la SCM, iar majoritatea depind de sefi sau antrenori pensionari. Eu insumi nu stiu incotro s-o apuc”. In concluzie, sportul se bizuie in primul rând pe oameni care au prins pasiune pentru munca lor in alta epoca. Dupa ei nu e nimeni. Iar solutia unui subtrefugiu de a-i putrea plati la gri pe acesti oameni in vârsta nu ar face decât sa amâne colapsul. Adevarata rezolvare este cea a salariilor decente, a selectiei responsabile a personalului si a investitiei in sportul de masa. In mod sigur, guvernantii isi vor da seama de asta pe la sfârsitul lui 2011.