Ruinele din Gaza

Foarte multa lume vorbeste, in ultimele zile, pe seama conflictului armat din fâsia Gaza si a implicatiilor lui ulterioare in economia geopolitica a zonei si, de ce nu, a intregii lumi. Un sef al arabilor din România remarca ieri, din postura de invitat in cadrul unei emisiuni, ca “bombele israeliene nu fac desosebirea intre teroristii din gruparea Hamas si populatia civila, nevinovata”. Acestea ucid, prin urmare, fara deosebire. Este o buna definitie a ceea ce numim utilizarea fortei militare ca ultima solutie in deblocarea unei periculoase stari de fapt. Ma intreb, totusi, daca populatia musulmana, torpilata masiv de trupele israeliene, este capabila sa faca distinctia intre teroristii Hamas si semenii nevinovati rezidenti in fâsie. Raspunsul la aceasta delicata intrebare poate elucida mobilul intregului conflict din Orientul Mijlociu. Un citat marxist frecvent invocat sugereaza ca religia ar fi opiu pentru popor. Când Marx a emis aceasta asertiune a intuit exceptionalul potential manipulator pe care-l dizloca o religie “instrumentata” politic si deturnata inspre fanatism. De altfel, osatura ideologica a comunismului e mai curând una de inspiratie teologica. In Orientul Mijlociu se confrunta militar, nu-i o perspectiva gresita, doua monoteisme. Unul, cel mozaic, e mai curând ratiunea de-a fi a unei etnii iesita invingatoare din incercarile Istoriei; celalalt, cel musulman, “confiscat” si prelucrat politic de diverse autoritati si instante spirituale, a devenit ideologie extrema: islamismul. Religia zeitatii unice gaseste astfel un fidel omolog politic in “totalitarismul” ideologiei unice. De aici, caldura si usurinta cu care militantul fundamentalist consimte sa-si ofere viata lui Allah, sinucigându-se si, odata cu asta, curmând viata altor zeci de “oameni ai Diavolului”. Intuiesc, de vazut si cunoscut la fata locului n-am avut inca prilejul, ca exista si o consistenta populatie musulmana pasnica. Din nefericire, aceasta nu poate, sau nu vrea, sa adopte o pozitie critica fata de expresia fanatico-terorista a credintei religioase pe care o impartaseste. In plus, neatinsa de binefacerile unui sistem educativ laic, degrevat de orice implicatie teologica, imensa populatie musulmana pasnica pare ca fraternizeaza in subterane cu teroristii, acceptându-i si sprijinindu-i neconditionat. Civilii, deci nevinovatii, platesc pentru aceasta confuzie, mai mult sau mai putin voita. Ruinele fumegânde ale Gazei dau singure marturie despre acest fapt.
Lucian BOGDANEL