Legende urbane din Bacau (VIII): Comunismul, contra hoţilor de copii

O legendă vehiculată în Bacău în anii ’80 vorbea despre o sectă ciudată care fura copii pentru a-i folosi în ritualuri de sacrificare – sau, conform unei alte versiuni, pentru a le vinde organele. În fiecare zi, sectanţii se plimbau prin oraş în căutare de victime „cu o maşină mare, cu remorcă închisă”, încât copiii se temeau să mai intre în vorbă cu necunoscuţii sau chiar să meargă la şcoală. Povestea, cam neverosimilă pentru a avea la bază un fapt real, se pretează mai degrabă la o interpretare în raport cu perioada în care a răsărit. Regimul comunist, ateu prin excelenţă, i-a persecutat sistematic pe adepţii bisericilor ortodoxă şi romano-catolică, dar şi pe aceia ai sectelor (comunităţi religioase desprinse din biserica oficială – DEX’98). În condiţiile unei eficienţe îndoielnice a propagandei oficiale, o legendă urbană devenea arma perfectă de discreditare şi de demonizare a sectanţilor – cu atât mai mult cu cât povestea prindea de minune la copii, în ale căror minţi fragede se putea strecura cu uşurinţă ura şi teama faţă de asemenea persoane. Pe de altă parte, ca şi consecinţă a relaţiei regimului cu sectele, oamenii nu ştiau mare lucru despre aceste grupări. Subiectul interdievat îşi aminteşte că, în vremea când a auzit povestea cu hoţii de copii, „ieşise şi o carte numită „Secta sinucigaşă” şi toată lumea era curioasă, pe atunci era mare lucru să apară o carte bună”. Din acest punct de vedere, legenda ar putea fi expresia unei încercări a comunităţii de a înţelege corect fenomenul sectelor. Produsul acestei încercării nu putea fi unul pozitiv, din moment ce propaganda oficială (din care făcea parte cu siguranţă şi cartea menţionată) era defavorabilă, iar unii dintre cei care cunoşteau cât de cât domeniul avuseseră experienţe negative cu secte gen Martorii lui Iehova. Dacă ne gândim că subiectul a auzit povestea de la colegii din şcoala generală (mediu în care aceasta pare să fi avut cea mai mare trecere), există şi posibilitatea ca legenda să fi fost opera unor părinţi în sufletele cărora instinctul de a-şi proteja copiii se amestecase pe nesimţite cu frica provocată de regimul totalitar. Pentru aceşti oameni, fără să-şi dea seama, hoţii de copii care circulau cu duba şi „necunoscuţii” de care încercau să-şi ferească micuţii purtau însemnele Securităţii.
Alin LEANCA