Kosovo a devenit un pretext pentru etnia maghiară să reafirme ideea de autonomie a ceea ce se numeşte Ţinutul Secuiesc, adică judeţele Harghita, Covasna şi o parte din Mureş, informează corespondentul AMOS News.
PreÅŸedintele Consiliului NaÅ£ional Secuiesc, Fodor Imre, a dat publicităţii un comunicat prin care, recurgând la istorie, încearcă să arate că poziÅ£ia oficială a României lezează „interesele tuturor cetăţenilor ţării, independent de apartenenÅ£a lor naÅ£ională, ÅŸi este contrară acelor obligaÅ£ii internaÅ£ionale asumate, care au angajat România alături de drepturile fundamentale ale omului”. Vă redăm integral comunicatul Consiliului NaÅ£ional Secuiesc.
„Ministrul de externe al României, Adrian Cioroianu, prezentând poziÅ£ia oficială a României privind statutul provinciei Kosovo, a declarat că România este împotriva drepturilor colective pentru minorităţi. Dorim să-i amintim domnului ministru de externe al României ÅŸi autorităţilor publice competente că drepturile fundamentale ale omului sunt universale, de ele se poate prevala fiecare om, ele fiind inerente demnităţii fiinÅ£ei umane! Primul articol al Pactului InternaÅ£ional pentru Drepturile Civile ÅŸi Politice declară dreptul popoarelor la autodeterminare, ÅŸi în zilele noastre pe acest drept se bazează nu numai statele suverane, dar ÅŸi autonomiile prin care se exercită dreptul la autodeterminare internă din cadrul unui stat. Deci, nu înseamnă numai dreptul popoarelor Spaniei, Marii Britanii, Italiei, Germaniei, FranÅ£ei de a dispune de un stat propriu, ci ÅŸi dreptul poporului basc, catalan, scoÅ£ian, austriac din Tirolul de Sud, bavarez ÅŸi corsican de a dispune, în cadrul statelor enumerate mai sus, de instituÅ£ii legislative ÅŸi executive proprii, în concordanţă cu legile acelui stat.
ÃŽn 1974, România a ratificat prin legea nr. 212 Pactul InternaÅ£ional pentru Drepturile Civile ÅŸi Politice, iar din ianuarie 2007 este parte al unui sistem de alianÅ£e, bazat pe ordinea comună de valori ale civilizaÅ£iei europene, pe respectul faţă de demnitatea umană ÅŸi faţă de libertate. Având în vedere aceste fapte, este inacceptabil ca ministrul de externe al României, în loc să ia poziÅ£ie alături de aceste valori, se solidarizează cu aspiraÅ£iile imperiale ruseÅŸti, sau chiar cu moÅŸtenirea politică a criminalului de război MiloseviÄ.
Exemplul provinciei Kosovo dovedeşte că prevalarea la dreptul de autodeterminare al popoarelor nu poate fi împiedicată. Pe baza dreptului la autodeterminare al popoarelor, albanezii au dreptul la independenţa provinciei Kosovo, şi pe baza aceluiaşi drept, sârbii din Kosovo au dreptul de a obţine o autonomie largă, care trebuie realizată în conformitate cu voinţa lor, în conformitate cu aspiraţiile lor colective. În acest scop reprezentanţii lor legali trebuie să fie cooptaţi în faza internaţională a tratativelor!
Pe baza dreptului la autodeterminare a popoarelor, poporul secuiesc are dreptul la autonomia Ţinutului Secuiesc. În mai multe rânduri, Consiliul Naţional Secuiesc a declarat că voinţa exprimată a poporului secuiesc privind autodeterminarea nu lezează interesele României, ci dimpotrivă, serveşte stabilitatea şi prosperitatea acestui spaţiu. Consiliul Naţional Secuiesc doreşte să obţină autonomia Ţinutului Secuiesc printr-o lege organică, înaintată Parlamentului României. Având în vedere aceste fapte, considerăm ca nejustificată opoziţia statutului român faţă de marea parte a sistemului de alianţe în care recent a fost admis, motivată de teama faţă de proprii săi cetăţeni. Guvernul şi forul legislativ al României nu trebuie să se teamă de secui, ci trebuie să aibă încredere în ei, ca în cetăţeni care respectă legea, valorile dreptului şi democraţiei, şi trebuie să voteze propunerea legislativă privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care i-a fost înaintată.
OpoziÅ£ia faţă de marea majoritate a Uniunii Europene, dictată de această teamă nejustificată, lezează interesele tuturor cetăţenilor ţării, independent de apartenenÅ£a lor naÅ£ională, ÅŸi este contrară acelor obligaÅ£ii internaÅ£ionale asumate, care au angajat România alături de drepturile fundamentale ale omului”.
