10 ani de carte la discretie

Distinsa librãrie din centrul orasului, a aniversat recent zece ani de la infiintare.
“Te face sã te simti bine sã vii aici”, spune o doamnã care mãrturiseste cã adesea intrã pe usa librãriei doar sã rãsfoiascã o carte si sã se refugieze din cotidianul cenusiu de afarã.

“Existã un ceva care te atrage sã vii in acest spatiu. Are o energie specialã care iti dã o senzatie de bine”, adaugã aceeasi doamnã. Amintirile bãcãuanilor legate de acest loc au inceput in octombrie 1997, de cand librãria si-a deschis portile.

“Inceputul a stat sub semnul indoielilor. Nu stiam ce va fi si cum va fi pentru cã multi nu ne acordau nicio sansã cu aceastã afacere. Aventura noastrã era intampinatã cu scepticism”, povesteste Marcel Trifan, proprietar al “Glissando” alãturi de Carmen Mazilu.

Panã la deschiderea librãriei, acestia aveau cateva tonete cu cãrti in Bacãu. Cu timpul si-au dat seama cã “nu se putea vinde cartea oricum si cã nu se mai putea continua asa pentru cã tonetele nu erau un spatiu ideal pentru a vinde cãrti”. Din acest motiv, punctele respective de vanzare au dispãrut incet-incet, dar “visul de a deschide o librãrie a rãmas de cand am deschis prima toneta”.

Dar nu orice fel de librãrie, ci “altceva”, un al tip de experientã, “mai relaxatã si mai comunicativã”, printr-un sistem nou pe atunci, acela de autoservire. Dacã azi “autoservirea”, contactul direct cu produsul, se practicã peste tot, in ’97 erai la mana librarului din spatele tejghelei. Dacã doreai o carte, trebuia sã-i ceri acestuia sã te serveascã.

Si din jenã fatã de librarul tot mai incruntat, nu iti ardea sã ceri sã rãsfoiesti mai mult de o carte-douã.

Azi, energia specialã pe care o pomenesc fanii “Glissando” explicã de ce “mereu avem clienti care vin sã citeascã in fata unui raft timp de 2-3 ore si care nu neapãrat pleacã si cu o carte”.
Gliseazã la “Glissando” printre cãrti, si plãcerea lecturii va fi de partea ta…
Aida PULPAN