Spania a dispus aplicarea prevederilor Directivei europene 38/2004, privind libera circulaţie a persoanelor în ţările UE şi a eliminat obligativitatea vizelor pentru românii şi bulgarii care obţineau un contract de muncă pe teritoriul Spaniei cu o valabilitate mai mare de şase luni.
Cetăţenii români care doresc să deruleze contracte de muncă în Spania, indiferent de perioada de timp a acestora, nu vor mai fi obligaţi să obţină vize de muncă şi nici să depună la autorităţile spaniole documente referitoare la situaţia cazierului judiciar propriu sau prin care să dovedească starea de sănătate (cu excepţia unor cazuri speciale).
Cetăţenilor români nu li se vor mai elibera cărţi de rezidenţă temporară, ci certificate de înregistrare, care nu vor mai avea limită de timp.
Blocul Naţional Sindical şi directorul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, Aurel Teodorescu, au depus o plângere împotriva Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania deoarece acesta încalcă abuziv legislaţia conumitară în materie de liberă circulaţie a lucrătorilor şi discriminează cetăţenii români.
Plângerea împotriva statului Spaniol a fost înaintată Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, Comisiei Europene, Consiliului Comunităţii Europene, Parlamentului European şi European Ombudsman.
Autorităţile spaniole stabiliseră să menţină vizele de muncă pentru cetăţenii români care doresc să obţină un contract de muncă pe teritoriul Spaniei pentru o perioadă mai mare de 6 luni. Această masură era considerată de partea spaniolă ca făcând parte din măsurile tranzitorii care sunt aplicate cetăţenilor români. În chestiunii de principiu legată de restrângerea libertăţii de circulaţie a persoanelor, reprezentanţii BNS şi OMFM au atras atenţia asupra unor elemente care încalcă legislaţia comunitară.
Astfel, autorităţile spaniole solicitau necesitatea deţinerii unui paşaport pe care să fie aplicată viza de muncă (se încalcă prevederile Directivei 2004/38, conform cărora cetăţenii europeni pot exercita dreptul la liberă circulaţie pe baza CI), solicitau cazierul judiciar (statul membru gazdă poate verifica dacă persoana respectivă reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică), obligaţia de a prezenta certificat medical (încălcare a prevederilor art.29 paragraful 3 din Directiva 2004/38), precum şi obligaţia de întoarcere în România după finalizarea contractelor de muncă, în caz contrar, impunându-se măsura administrativă de a limita accesul pe viitor pentru lucrătorii care nu au respectat această obligaţie.
Dumitru Costin, liderul BNS, a acuzat autorităţile române că nu se implică în rezolvarea problemelor cetăţenilor aflaÅ£i în afara graniÅ£elor ţării ÅŸi că le tratează cu superficialitate. „MAE tratează cu uÅŸurinţă problemele cetăţenilor români”, a declarat Costin.
Reprezentanţii BNS acuzau autorităţile spaniole de instituirea unor măsuri discriminatorii care îmbracă două forme: discriminare internă între cetăţenii români care muncesc în Spania până la 180 zile şi care călătoresc cu CI, fără să le fie solicitată viza de muncă, şi cetăţenii care au contracte de muncă pentru o durată de peste 180 de zile şi care nu pot călători decât cu paşaportul în care să se pună o viză de intrare în Spania, o discriminare externă între cetăţenii români şi cetăţenii celorlalte state membre, instituindu-se condiţii suplimentare pentru cetăţenii români în exerciţiul dreptului la liberă circulaţie a lucrătorilor români.
Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania, afirma Dumitru Costin, încalcă prevederile tratatului de la Amsterdam, cât şi pe cele ale Directivei 2004/38.
