ROMPRES: Sorin Ovidiu Vântu falsifica în anii ’80 documente contabile

Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat la închisoare, în anii ’80, după ce a fost acuzat că a sustras, falsificat ÅŸi distrus documente de la ÃŽntreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Alimentare ÅŸi AlimentaÅ£ie Publică din Roman, unde lucra la serviciul contabilitate.

În urmă cu aproximativ 30 de ani, viitorul om de afaceri notoriu locuia într-un apartament modest din blocul 10, situat pe strada Gloriei din localitatea Roman şi se ocupa, la întreprinderea sus-amintită, cu înregistrarea documentelor ce însoţeau produsele alimentare, care erau vândute prin intermediul unor unităţi de desfacere publică.

Printre aceste unităţi se aflau şi chioşcurile nr. 234 şi 246, gestionate de Averescu Maria şi Levărdă Maricica.

Potrivit dosarului de urmărire penală, obţinut de ROMPRES, Vântu a pus la punct un sistem de falsificare a documentelor ce însoţeau mărfurile, reuşind să atragă în circuit două gestionare.

Produsele de cofetărie (specialitatea casei erau brânzoaicele, n.r) realizate în laboratorul întreprinderii erau livrate unităţilor de desfacere, prin intermediul unui motoscuter, marfa fiind însoţită de note de predare-recepţie, în trei exemplare.

Un exemplar (originalul) rămânea la serviciul de contabilitate, iar celelalte două exemplare (copii) erau luate de persoana care transporta marfa, pentru a fi semnate de gestionarii unităţilor de desfacere.

Din cele două acte, unul era predat la unitatea care vindea mărfurile, fiind cuprins ulterior într-un raport lunar de gestiune, iar cel de-al doilea revenea la întreprindere, purtând semnătura gestionarului, care certifica livrarea mărfii.

Sorin Ovidiu Vântu a imaginat un sistem de falsificare a actelor, astfel încât la unităţile respective să ajungă mai multă marfă decât precizau documentele, iar banii rezultaţi urmau să fie împărţiţi cu complicii lui, se menţionează în dosarul de urmărire penală.

În rechizitoriul întocmit de procurorii din Roman se arată că Vântu a încercat să atragă mai mulţi gestionari în acest circuit, însă a reuşit doar cu Averescu Maria şi Levărdă Maricica.

Prima care a cedat a fost Averescu Maria. Împreună cu Vântu ea a sustras şi distrus, în perioada iunie 1980-februarie 1981, 37 note de predare-restituire, în dublu exemplar (cel primit de Vântu şi cel rămas la unitatea de desfacere), în valoare de 45.152 lei, bani care au fost împărţiţi între cei doi.

De asemenea, Vântu şi Maria au sustras şi distrus din contabilitate 11 bonuri privind produse de panificaţie în valoare de 8.480 lei.

Mai greu a fost cu Levărdă Maricica. Ea a fost convinsă de Vântu în legătură cu eficacitatea procedeului şi a vândut produse de cofetărie neînregistrate în contabilitate, în valoare de 15.979 lei.

Vântu s-a folosit de soţia sa, Aurelia, pentru a recupera bani de la cele două gestionare, fără ca aceasta să ştie de provenienţa reală a banilor.

Cei trei infractori nu s-au coordonat foarte bine, astfel încât în actele contabile au apărut neconcordanţe, potrivit dosarului.

În cursul urmăririi penale, Vântu şi Averescu Maria şi-au recunoscut vinovăţia, în timp ce Maria a negat totul.

Vântu le-a descris procurorilor întregul scenariu construit de el. El a făcut şi greşeala de a scrie câteva bileţele către complicele lui, în care specifica sume de bani, chipurile datorate de cele două gestionare.

În aprilie 1981, Vântu a fost trimis în judecată, împreună cu gestionarele Averescu Maria şi Levărdă Maricica, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni: complicitate la delapidare calificată, complicitate la delapidare, fals intelectual, uz de fals şi sustragere şi distrugere de înscrisuri oficiale, toate infracţiunile fiind în formă continuată.

În faţa magistraţilor de la Judecătoria Roman, Sorin Ovidiu Vântu şi-a recunoscut din nou vina, însă şi-a exprimat nedumerirea cu privire la paguba produsă, de peste 50.000 lei, spunând că suma reală s-ar cifra la 18.000-25.000 lei.

Pe 1 august 1981, Judecătoria Roman l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vântu la 5 ani şi 10 luni de detenţie, pentru complicitate la infracţiunea continuată de delapidare calificată. El a mai primit 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de sustragere şi distrugere de înscrisuri oficiale, 3 ani pentru fals intelectual în acte oficiale şi 1 an detenţie pentru infracţiunea de uz de fals de înscrisuri. Paguba produsă de Vântu s-a cifrat la 69.641 lei.

Potrivit sentinţei, Sorin Ovidiu Vântu urma să execute pedeapsa cea mai grea, cinci ani şi zece luni, din care se scădea perioada cât a fost arestat preventiv (15 martie-10 aprilie 1981).

De asemenea, instanţa din Roman îl obliga pe Vântu să plătească întreprinderii unde a lucrat, în solidar cu Averescu Maria, suma de 34.757,3 lei, plus dobânda de 6% pe an, calculată până la achitarea integrală a banilor.

Totodată, judecătorii menţineau sechestrul asigurator pe bunurile mobile care aparţineau familiei Vântu, dispus în timpul urmăririi penale.

Magistraţii au mai decis ca Averescu Maria să petreacă 5 ani după gratii, iar Levărdă Maricica, 1 an şi 8 luni.

Cei trei inculpaţi au făcut recurs la Tribunalul Judeţean Neamţ.

Avocatul lui Vântu solicita reducerea pedepsei până la 5 ani închisoare, pe motiv de boală şi pentru ca acesta să beneficieze de dispoziţiile art.1 din Decretul 189/1981, ori graţierea pedepsei.

Pe 14 septembrie 1981, Tribunalul Judeţean Neamţ a admis în parte recursurile.

Astfel, judecătorii au graţiat în întregime pedepsele date anterior de Judecătoria Roman, în cazul lui Vântu, pentru infracţiunile de distrugere de înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals.

De asemenea, magistraţii au graţiat cu 1/6 pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare, primită de Sorin Ovidiu Vântu pentru complicitate la delapidare, rămânând un rest de pedeapsă de 4 ani, 10 luni şi 23 zile închisoare.

Cele două sentinţe se găsesc în dosarul FNI, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

ROMPRES

Adauga un comentariu

*