A trecut anul. Mai greu decat am crezut noi, mai repede decat ne-au urat dusmanii. Un an cu de toate, cu bune, cu mai putin bune, cu mult efort si, mai ales, mult optimism. N-am crescut cat altii in 10-15 ani. Nici nu ne-am grabit, ar fi insemnat sa ne apropiem prea repede de varsta pensionarii. Am avut si nebunie si curaj. Mai mult decat oricine, curaj pentru a critica. {i timpul si lucrurile au confirmat semnalele Observatorului de Bacau. A trecut un an, cu aproape 70 de numere, prilej de bilanturi. Prilej de multumiri pentru toti cei care ne-au fost alaturi, care ne-au sprijinit si care au crezut in produsul nostru media. Prilej pentru a ne dori mai mult(e), mai bune, pentru cititori.
Dorian POCOVNICU
Trebuie sa crezi!
Mi s-a reprosat de multe ori ca sunt patimas, ca sunt subiectiv, ca depasesc anumite limite, ca nu respect regulile presei. De (prea) multe ori stiu ca asa a fost. ~mi asum total tot ceea ce am scris pentru ca fiecare cuvant era o respiratie a credintei mele intr-un adevar poate subiectiv, intr-o dreptate poate excesiva, insa niciodata n-am abjurat de la singurul motiv care m-a aruncat in presa: cred ca lumea poate fi schimbata in bine! Dupa dezamagiri si exuberante, dupa sila si extaz, dupa rusine si mandrie, atat mi-a ramas – credinta ca scrisul meu impinge spre bine lumea, fie si cu o milionime de micron. De aceea inca mai scriu si mai fac ziare. De aceea inca n-am plecat. De aceea sunt la OBSERVATOR.
Nelu BROSTEANU
Asa trec anii…
Ca ieri sarbatoream lansarea in presa scrisa a saptamanalului OBSERVATOR editie de Bacau. Cu subiecte electrizante, care vizau mai marii judetului si municipiului. Impactul a fost puternic si in scurt timp OBSERVATOR editie de Bacau a devenit unul dintre putinele publicatii care atacau puterea. Am incercat si am reusit, spunem noi, sa fim cat mai obiectivi, sa nu fim patimasi. Poate uneori am exagerat „lovind” numai intr-o directie, dar n-am facut decat sa devenim purtatorii de cuvant ai cititorilor nostri. Feoarece stim ca avem cititorii nostri. Care ne cauta si ne cer. Suntem, totusi, o mana de profesioinisti care nu lucreaza de ieri in presa si poate si de aceea lumea a inceput sa intrebe de noi, sa cumpere acest saptamanal care „observa” mai ales ceea ce este mai greu de observat de altii, intentionat sau nu.
Dan MINDIRIGIU
La putin timp de la aparitia OBSERVATORULUI de Bacau, am fost solicitat sa fac parte din acest colectiv. Cunoscandu-l pe directorul general, pe toti de aici, cunoscandu-le capacitatea si profesionalismul, stimulat de tineretea din preajma mea, m-am alaturat lor, punandu-mi in valoare intreaga mea experienta pentru ca OBSERVATORUL sa devina un nume tot mai cunoscut in publicistica bacauana. Sunt convins ca, in curand, vom fi cotidian si, vom avea un cuvant greu de spus in problemele politice si sociale ale municipiului Bacau. Doresc OBSERVATORULUI viata lunga, iar colegilor mei tinerete fara batranete. Mie imi doresc sanatate, pentru a putea tine pasul cu ei.
Viorel ROMAN
secretar general de redactie
Ni se spune ca suntem acizi si intepam
Observator de Bacau? Doua cuvinte – „the best”. Asta am simtit inca de la inceputul drumului, cand cu totii am crezut in sansa noastra de a invinge. {i am invins! Eu cel putin asa cred. Am semnale de pe teren! Mi se spune ca suntem acizi si intepam. Asta si vrem, si ne bucuram cand si altii o simt. Nu e usor, dar mana asta de oameni din mica noastra redactie vrea mai mult. Asa ca nu ne vom culca pe o ureche! Nu e timp si nici conjunctura actuala nu ne-o permite. Acum implinim un an, insa atentie! n-ati vazut aproape nimic. Suntem la inceput, venim cu forte noi din urma, iar condeiul nostru va fi din ce in ce mai aspru. E legamantul nostru, al tuturor celor din echipa si veti vedea ca nu glumim.
Roxana NEAGU
OBSERVATOR – editie de Bacau a fost si ramane o provocare in media locala. E un ziar care isi depaseste conditia de saptamanal, aparand in ritm cotidian pe Internet, cu informatii proaspete despre lucrurile care se intampla in judetul Bacau.
Razvan BIBIRE
„In medie, pozele sunt bune”. „Razvane…”… La radio canta because I love you, I’d do anything, I’d give my heart, my everything. „Asta nu-i muzica de lucru”. In redacÅ£ie se scrie, toata lumea e oarecum sub stres. Mi se spune sa nu ma mai concentrez atata la aceste randuri. Roxana vorbeÅŸte la telefon, dumneavoastra sunteÅ£i PSD-ist, nu? A… simpatizant doar… nu sunteÅ£i membru? Redactorul ÅŸef ma anunÅ£a ca mai am doar doua minute jumate sa scriu ce am de scris despre aniversarea de un an a „Observatorului”, am ales sa scriu franturi din ce se Intampla In redacÅ£ie. Sunt doar de cateva zile la „Observatorul”. Fetele sunt In minoritate, doar trei, Roxana scrie… Suna mobilul lui Ovidiu, red.ÅŸefu’ se plimba oarecum agitat prin camera, ofteaza, afara e un soare nebun care da buzna peste noi prin jaluzele…”Chiar e fain afara, 17 grade”. Sa speram ca ÅŸi maine va fi la fel pentru ca „muzica de lucru” va fi cea de „La mulÅ£i ani”.
Aida PULPAN
