Asterisc – Bogati si saraci

Amicul X – pe care unii s-au si grabit sa-l eticheteze „batran comunist”, desi, din cate am inteles de la el, nu traieste nici cel mai „timid” sentiment de culpabilitate, din contra, convingerile lui „comuniste” abia acum s-au intarit, dupa decembrie 1989 – ma opreste in plin centru al urbei noastre cu iz european: ”Domnule, ma ierti ca te iau, asa, deodata… Un post de televiziune a lansat o intrebare care ma pune in cumpana, dar ma si otaraste… Cum te poti imbogati, astazi, in Romania…?

Asta-i intrebarea… Domnule, pentru mine e neclar insusi termenul , adica ce inseamna sa te imbogatesti…, ce inseamna, de fapt, sa fii bogat… Lamureste-ma dumneata, daca poti…!” il privesc descumpanit… Uite, imi zic, eu tocmai am primit factura de la „Gaze”, trebuie sa platesc aproape trei milioane pentru consumul din ianuarie, ceva mai mult decat pensia lunara a nevestii mele, cu vreo doua milioane mai mult decat in ianuarie anul trecut, iar prietenul acesta al meu ma ia cu „ce inseamna sa te imbogatesti, ce inseamna sa fii bogat”, ca a vazut el la televizor ca aia de

acolo sunt extrem de framantati de chestia asta cu imbogatirea… ii raspund, scurt si cam iritat, ca nu-s interesat absolut deloc de problema asta, sa dea telefon si sa-i intrebe pe cei trei sute din revista „Capital”, ca aia stiu, ca de aia sunt cei mai bogati, ca au muncit pentru asta, si-au pus capul la contributie, sa-i intrebe, deci, cum au ajuns asa de sus…

Cum mai spuneam, Amicul X a terminat „Filosofia”, e un umanist convins, iti poate vorbi ceasuri intregi despre „Eudemonismul Etic al lui Aristotel”, despre „Etica Imperativului Categoric a lui Immanuel Kant”, despre existentialistii de sorginte religioasa sau atee, e „imbibat” cu astfel de cunostinte care, pentru el, inseamna tot atatea principii de viata, modele de comportament, asa ca, dupa ce-mi revin, ii dau dreptate…

Nici eu nu stiu ce inseamna sa fii „bogat”. Spun, in ton cu prietenul meu, ca as putea da un raspuns si acesta s-ar referi la „bogatia sufleteasca, spirituala”, dar omul rade, hai, domnule, nu ma lua peste picior, ca stii ce vreau sa stiu… „Domnule, astia au jefuit tara, domnule… Nu le mai ajunge, domnule…

Auzi, terenuri peste terenuri, case peste case, loterii peste loterii, salarii de sute si sute de milioane pe luna, domnule, asta-i ceva care nici nu o pot intelege si nici defini… Eu cred ca lacomia nu are margini… Poate si eu daca as avea bani multi as vrea si mai multi… Dar eu, domnule, nici loc de veci la cimitir n-am si nici nu ma intereseaza…”

Aici, zambeste… si, imediat, revine, de data asta vehement si iritat: „Nimeni nu vede ca prapastia dintre bogati si saraci e tot mai mare… Nimeni nu vede ca bogatii sunt tot mai bogati, iar saracii sunt tot mai multi si tot mai saraci… Ce fel de societate e asta, domnule…?”

Asa ne despartim, eu gandind la concluzia si intrebarea lui care , intr-adevar, le dau dreptate celor care l-au definit drept un „batran comunist…”

Eugen Verman

Adauga un comentariu

*