Aproape de necrezut ce pot face mainile unui om. Doi locuitori ai satului Rusciutea, din comuna Letea Veche, care n-au avut nici in clin nici in maneca cu sculptura, au devenit unii dintre cei mai prolifici si mai cautati oameni pentru a sculpta mobilier si componente bisericesti.
Cred ca nici nu mai conteaza ca intr-o zi, fostul redactor sef al unei publicatii de cutura de pe vremea lui Ceausescu s-a certat cu poetul George Balaita si a parasit redactia, orientandu-se catre o alta meserie.
„Am deprins aceasta indeletnicire mai mult din ambitie, spune Timotei Ciobanu, trecut acum de 60 de ani. M-am inversunat vazandu-l pe directorul fostului Liceu Sanitar sculptand si i-am promis ca nu peste mult timp voi deveni sculptor in lemn. Imi amintesc cum am sculptat biblioteca din camera mea, pe genunchi, pentru ca pe vremea lui Ceausescu nu se putea altfel.
Daca va uitati bine la sculptura, observati ca sarpele este cu capul in jos, nu in sus, cum este si normal. Am facut-o intentionat, sa nu se interpreteze ca ar fi din Biblie. Cu timpul m-am perfectionat si m-am dedicat bazoreliefurilor”, povesteste Timotei Ciobanu.
Fiul sau, Florin, a inceput ca inginer mecanic, specializarea material rulant Cai Ferate, dar dupa sase luni de munca la fostul IMMR Pascani, a venit acasa la Bacau, a intrat in „cardasie” cu tatal sau si s-a apucat si el de sculptat.
„Eu m-am orientat spre sculpturile decorative”, spune Florin Ciobanu. Ceea ce a iesit din mana celor doi tine de harul Dumnezeiesc pe care se pare ca il au cei doi.
Privim o sculptura ce-l reprezinta pe Sfantul Gheorghe ucigand balaurul. Incredibil.
„E o comanda de la preotul unei biserici”, spune autorul acelei adevarate opere, Timotei Ciobanu. Tot el a sculptat un suport pentru Evanghelie, din lemn de nuc, sub forma unui vultur. Colosala imaginatie.
Lucru Dumnezeiesc la „Catedrala Inaltarea Domnului”
Faima celor doi i-a facut pe constructorii Catedralei „Inaltarea Domnului” din Bacau sa apeleze la ei pentru confectionarea componentelor si mobilierului bisericesc.
O munca titanica, insa bine platita. Talentul nu are pret. Privim si ne minunam. Sculptate cu o dalta. Atat. Doua maini si o dalta. Registre pentru Catapeteasma Catedralei, din stejar, apostoli, proroce, coronamente care vin montate deasupra Catapetesmei.
„Sunt lucrari deosebite care impun valoare adaugata, spune Florin Ciobanu. Sunt facute de mana, din talent”. Usi pentru criptele de la subsolul Catedralei si mobilier, usi traforate, dar din lemn de tei sau paltin, acesta fiind mai usor.
Scaune pentru strana de jos, vreo 60, si alte 130 pentru cea de sus. Toate sculptate la mana. Sunt zece sculptori, tamplari, strungari sau traforori in lemn. O usa diaconeasca poate dura si trei zile, iar una imparateasca si o saptamana.
In tara sunt vreo sapte sau opt ateliere specializate pe mobilier bisericesc. Timotei si Florin Ciobanu sunt cautati in toata Europa. Cifra de afaceri se ridica la aproape trei miliarde, iar profitul net la un miliard pe an.
Si totusi, modestia este la ea aceasa. Nu tu masini luxoase, doar trei Dacii bastinase, nu tu vila, ci doar o cladire cu un etaj, pentru ca la parter sunt atelierele.
„Investim mult. Am dat in functiune un uscator. Traim modest, pentru ca modestia este si trasatura noastra de caracter”, spune fostul inginer mecanic, ajuns sculptor, impreuna cu tatal sau.
Ultima realizare a celor doi este catapeteasma bisericii din satul Rusi Ciutea, o noua capodopera. Maria Ciobanu, sotia lui Timotei, o femeie energica si cu initiativa, este cea care are grija ca in liopsa celor doi, sotuil si fiul, treburile st mearga bine in ateliere. Timotei Ciobanu mai are o pasiune, poezia. Cand are timp, scrie versuri.
Tine mult la poezia „Pace la tot neamul omenesc”, si nu se poate spune ca nu ar avea talent.
„Voci de lumina bat tamtamuri cu ciocanul…
Sa lupte corp la corp si la sabie cu uraganul
Sa trezeasca lumea din clocotul insangerat,
Sa urce scara sus, sa duca vestea la imparat.
Voci de lumina bat tamtamuri cu ciocanul…
Sa cheme ingerii cetatii si tot neamul.
Sa-si scoata cizmele vrajmasului cu minte-nsangerata
Sa termine pacatele mortii cu cu mintea – ntunecata”.
Dan MINDIRIGIU
