„Cocoana†tocmai pleaca, dupa ce, pe un ton deloc „amiabil†i-a reprosat vanzatorului pretul prea mare la merele Ionatan. „Si, pe deasupra, is si inghetateâ€, a turnat gaz peste foc posibila cumparatoare. Atunci a sarit taranul ca ars. „Le tin in magazie… sa stii dumneata… si platesc pentru asta bani buni…, ca nu-s de-aici…is tocmai din Falticeni…, sa stii dumneata…!â€
Chiar ca l-a inervat pe om! Vanzatorul de mere e un tip sfrijit, vanat de gerul de mijloc de ianuarie, e un frig de crapa pietrele, dar el sta aici si a dormit asta noapte acolo, in magazia aceea, de fapt nici n-a prea dormit, ca a inghetat de frig, cu toate ca s-a intins imbracat pe paiele acelea si s-a invelit cu cojocul acela gros si lung de oaie batrana… si, acum, cocoana asta il apostrofeaza ca pretul e prea mare si ca merele is inghetate…
„Auzi, domnule – mi se adreseaza omul in timp ce-i privesc marfa si vreau sa cumpar, sa-mi spuna ea lucrurile astea…! Pai mere de astea, ionatane, cine le mai da cu 15 mii la vremea asta…? Nu-s prea mari, da-s sanatoase si, uita-te si matale, cica-s inghetate…†si, in timp ce-mi pune cinci kile in tirizie:†Lasa ca vine ea Uniunea peste noi…! Va mai vad eu atunci… Cand o sa coste merele astea, cum le vezi, 3o si 4o de mii…!â€
In gluma, il intreb: „Care Uniune…? Uniunea Sovietica…?â€
Se uita la mine – si atunci observ ca are un ochi mai mic decat celalalt – si mi-o intoarce: „Dumneata pe ce lume traiesti…? Uniunea Europeana, si cu Uniunea Europeana nu te joci… Abia astept… Eu o sa stau acasa, linistit…, o sa-mi vina subventia, nici n-o sa-mi pese… O sa vezi preturi atunci… Vad eu daca cocoana aia o sa mai aiba pretentii…!â€
Omul vorbeste despre Uniunea Europeana ca despre un „bau-bauâ€, ca despre norul amenintator care va sa vina peste noi si o sa ne loveasca cu fulgere, cu tunete si cu ploi nimicitoare…
Si el, in timpul acesta, o sa stea cu burta la soare, in vreme ce o sa-i vina subventia, iar „aia†o sa-i lucreze livada si o sa-i culeaga merele, mari, frumoase, si o sa le lustruiasca si o sa le aduca la Bacau, dar nu pe taraba, ci „in marketuriâ€, fiecare mar cu eticheta lui si o sa „dati pe ele de o sa va usture buzunarele…â€
Asta crede el ca-i „Uniuneaâ€, pentru el va fi mana cereasca, in vreme ce pentru noi, amaratii de oraseni, va fi durerea de pe lume…
Eugen Verman
