Studentii bacauani au fost cei care si-au amintit ca in Bacau a trait si a murit Gabriel Bacovia, singurul fiu al poetului George Bacovia. S-au strans in jurul unui dascal inimos si impatimit dupa cultura si au facut ceea ce traditia ne-a invatat pe toti: sa ne pomenim inaintasii mutati la cele vesnice.
La implinirea a sapte ani de la moartea fiului marelui poet, tinerii invatacei de la Facultatea de Litere a Universitatii Bacau au pus mana la mana si au cumparat cele necesare unei pomeniri crestinesti: lumanari, coliva, colaci si vin.
„Am contribuit fiecare cu 5.000 sau 10.000 de lei. Studenti din toti anii si s-a reusit ceea ce vedeti aici”, ne-a declarat unul din tineri. Cu tot frigul de afara, studentii, profesorul Ioan Danila, cateva rude si iubitori ai familiei Bacovia s-au adunat ieri in biserica „Sfanta Treime” din cimitirul Central, acolo unde preotul Mihai Beicu a oficiat o slujba de pomenire.
N-au venit nici autoritati, nici reprezentati ai culturii, nici poeti, nici scriitori. Probabil, numele lui Gabriel nu mai inseamna mare lucru. Chiar si in acest anonimat, specific oarecum familiei Bacovia, totul s-a facut ca la carte.
La ceremonia religioase, toti cei prezenti s-au indreptat spre mormantul familiei Bacovia. Un loc simplu, cu o cruce de fier, pe care se mai zaresc inscrise numele lui Dumitru Vasiliu, tatal poetului George Bacovia, si al profesoarei Ecaterina Vasiliu. Alaturi este de o cruce noua din lemn. Aveam sa aflam cu stupoare de la profesorul Danila ca cea veche a fost furata. „Studentii au contribuit la cumpararea alteia noi”, spune acum profesorul Danila.
wow! Am rămas uimită de cele citite… Åži totuÅŸi vreau să cred că mai există măcar un pic de inteligenţă ÅŸi un pic de bunătate. Dacă Bacovia este urât ÅŸi neînÅ£eles este numai vina profesorilor care stau degeaba la catedră. Bravo studenÅ£ilor care s-au gândit la acest lucru! Felicitări celor ce încă mai cred în valoarea cărÅ£ilor, a celor care nu au dificultăţi în a recunoaÅŸte adevăratele valori pur-româneÅŸti. Dacă ÅŸtiam veneam ÅŸi eu! Ar trebui scrise mult mai multe, amintite mult mai multe. ÃŽn fiecare an aud de Eminescu, la fiecare pas… ÅŸi nu a existat numai el în poezie… ÃŽncă odată felicitări celor ce s-au gândit să facă un gest pentru familia Vasiliu