Pe langa zmei, capcauni, balauri si alte aratari infricosatoare, in politica exista si fiinte mici, unele chiar foarte mici, care nu joaca de obicei un rol important in povesti. Dar ele exista si sunt folosite drept fundal/paravan/cal troian in micile-marile razboaie pentru bani si putere. Unii sunt atinsi de bagheta fermecata a unei zane bune (de fapt, de obicei sunt niste neni mai batraiori care fac toate jocurile) si se fac mari si-i vedem si noi pe la TV sau citim despre ei in ziare.
Majoritatea raman nedescoperiti, asa cum ramaneau si cei sapte pitici daca Alba ca Zapada nu erat atat de frumoasa si-o pizmuia mama sa vitrega, asa cum e pizmuita draga de Monica Gabor pentru ca l-a gasit pe Irinel cel Caruntel. Dar sa revenim la mogaldetele noastre…
Angel radios, ti-ai pierdut uzul ratiunii?!
Dintre acesti simpatici truditori prin puturile intortocheate ale politicii locale, PRM-ul este un caz aparte. Am putea sa-i spunem Statu-Palma Barba-Cot, avand in vedere ca este luat in seama (si, uneori, temut) de cei mari, insa rezultatele electorale il recomanda la categoria ce face obiectul povestii noastre pseudoanalitice.
Dintru inceput trebuie sa spunem ca acest prim-pitic poarta fusta! Nu, nu este un pervers caruia travestiul ii confera placeri absconse.
Pur si simplu, PRM Bacau inseamna Angela Bogea. Acest matriarhat – aproape absolutist – a asigurat timp de 15 ani stabilitate, ordine si… procente suficiente pentru a conta la categoriile superioare. Insa, incet-incet, metodelele „Angelei de fier” au indepartat barbatii cu personalitate, care n-au rabdat sa se supuna politic unei femei.
Peste asta a mai venit si dictatura lui Vadim care, de la centru, a impus pe liste oameni fara nicio legatura reala cu Bacaul. Si totusi, respectandu-si statutul de Statu-Palma Barba-Cot in politica locala, PRM-ul a actionat dupa alegerile locale din 2004 cu o parsivenie pragmatica foarte asemanatoare cu a controversatului personaj din povesti.
Cu doar trei consilieri judeteni, acest partid a reusit sa-si adjudece amandoua posturile de vicepresedinte al Consiliului Judetean. De aceste trei voturi a avut nevoie PSD-ul pentru a prinde sefia Consiliului iar Angela Bogea „s-a sacrificat” si astfel a ajuns Dragos Benea cel mai tanar presedinte din tara. Dar nu-i totul roz la PRM caci s-a ivit in peisaj mancatorul de procente, elful cel gures Gigi Becali care hapaie, hapaie, nu se mai satura de inghitit electorat crestin-debusolat-nationalist.
Deja cateva organizatii comunale au cotit-o spre PNG si viitoarele alegeri se anunta tare grele.
Circuitul piticilor in natura
In 2004 am crezut ca asistam la un miracol: in fata ochilor nostri, o entitate mica-mica, de n-o vedeai bine fara lupa, s-a umflat, mare, de credeai ca va deveni un uries, un capcaun politic care va da de pamant cu lei-paraleii consacrati.
Este vorba de PUR, cunoscut acum ca PC (partidul lui Voiculescu, pentru necunoscatori), venit din departarile nepatrunse de sociologi ale (in-sub, cine stie?) constientului colectiv. Simbolul a fost Romeo Stavarache, mult indragit de oameni pentru blandetea timid-incurcata cu care l-a infruntat pe capcaunul Sechelariu.
Nu parea sa aiba asupra sa arme, dar din pestera unde se zamisleste manipularea mass-media i-a trimis Merlin-Voiculescu armate intregi de zane stiriste si strigoi reporteri de teren in ajutor. Aruncat pe bidiviul falos al succesului, Romeo n-a fost la fel de naiv ca omonimul sau din Verona, a lasat romantismul deoparte si a refuzat varianta sinuciderii politice in PC, preferand sa treaca in Zodia Sagetatorului, adica la PNL.
Si-a luat cu el suita de credinciosi, carora le-a dat ranguri, putere si… asfaltari prin municipiu. Iar PC-ul a ramas mofluz, dezorientat si cu electorat aproape zero, adica la fel ca inaintea inventarii de catre scribii magicieni a personajului Stavarache. Si asa va ramane, pana s-o potcovi purecele de-i zice partid conservator cu potcoavele unei aliante bagatoare in Parlament.
Eu sunt mic si n-am valoare/ Nenea Gigi, fa-ma mare!
Borges (asta-i un scriitor, nu-i din lotul largit al Stelei!) spunea ca nu exista decat o singura Poveste, din care vin toate celelalte. N-am inteles pe de-a ‘ntregul ce-a vrut sa spuna, insa, cu putina mea minte, zic asa: precum sculele mediatice ale lui Voiculescu au lucrat intru ridicarea partiduletului conserva(tor), asa gura bogata si fotbalul, dimpreuna cu banii lui Gigi Becali duc PNG-ul dincolo de genunchiul broastei.
Ticneala simpatica a oierului cu resedinta in Pipera l-a convins in toamna lui 2004 si pe Dumitru Sechelariu care, debusolat mai ceva decat un berbec ratacit in munti, l-a insotit in aventura alegerilor generale dimpreuna cu o liota de oameni credinciosi (de frica ori din interes, asta-i alta treaba).
N-a iesit rau, chiar se poate spune ca trecerea pragului electoral a fost un succes. Numai ca amorul dintre cei doi excesivi n-a tinut mult, si organizatia PNG Bacau s-a subtiat, pana a ajuns stravezie.
Noroc cu inventia numita televizor, care-l ajuta pe apostulul Gigi sa-si trimita predicile catre multime si care ridica piticutul penegist de vede, dragutul de el, si peste musuroiul gastii. Da’ nu prea mult pentru ca, ambetati de parfumul celor 6-7 procente aruncatoare in Parlament, ceata de la PNG a inceput sa-si dea la gioale.
L-au executat pe ultimul supravietuitor al echipei lui Sechelariu, consilierul local Ilie Birzu, in speranta ca vor fi ei primii in capul listelor. Zadarnica speranta, caci lipsa structurilor, a personalitatilor cu priza la public si un usor infantilism politic nu sunt decat greutati legate de piciorusele si asa subtiri ale PNG-ului.
Ai, ho, ai, ho, suntem pitici misto…
.. dar atat. PIN si URR sunt bolnave de nanism politic si nu dau semne ca au leac. }aranistii si popularii lui Constantinescu nu numai ca au inaltimea mica, insa stau prost si la alte… anverguri.
Cred ca nici cu Viagra n-or sa capete snaga indeajuns pentru a impresiona macar o fata batrana din societatea civila aflata la menopauza. Cam asta-i povestea povestilor povestite de povestasi despre politica locala bacauana.
I-as baga un happy-end pentru parinti, ca doar ei mai pot fi pacaliti. |stia tineri nu mai cred in vorbe, vor ceva pe care pot sa puna mana.
Asa ca va spun c-am incalecat pe-o capsuna si-am spus doar ici-colo cate minciuna/ N-am avut niciun mar ca sa ma jur ca-i adevar. Noapte buna, parinti! Treziti-va, copii!
Nelu BROSTEANU
