Imi mai este frica in Romania din cauza apei chioare cu care autoritatile stropesc gospodariile, drumurile si masinile pentru a combate gripa aviara. Efectele se vad acum din plin, dupa ce aberantul ministru Flutur afirmase acum vreo luna ca am scapat de pericol.

Dar dadeau bine in campania electorala vorbe precum „mafiotii”, „contracte date pe ochi frumosi”, „jaf pe banii publici” etc. Pentru ca, subit, dupa ce s-au instalat ei la putere, mafiotii au devenit blanzi mielusei care zburda veseli intr-un mediu placut concurential.

… Asa isi striga bunica orataniile cand iesea in batatura cu poala plina de graunte. Si se adunau motatele, golasele, pestritele ori roscatele pe langa ea, cotcodaceau si se infoiau, ciuguleau boabele aurii, ciupindu-se una pe alta dintr-o lacomie inteleasa doar de mintea lor de gaina.

Dar asta-i viata! Va raman alte lucruri. De exemplu, impreuna cu un alt bolnav celebru, domnul Stolojan (cu care puteti face schimb de ceaiuri), sa il bagati in boale pe Tariceanu, ca prea-i drept si fudul – ceea ce inseamna ca nu-l doare spatele. In incheiere, imi exprim speranta ca veti reveni repede la forma care v-a consacrat deoarece fara hahaitul dumneavoastra jurnalele de stiri n-au niciun fason.

E evident ca e prea mare pentru capatana Romaniei. Cel putin la aceasta data. Din multe motive care tin de evolutia socila – politica a ultimilor 50-60 de ani. Si din motive mai vechi, legate de diferite aspecte istorice.

Si asa s-au trezit acum cateva zile ca Iasiul a mai castigat o batalie intr-o lupta in care Bacaul se putea alia foarte usor cu judetul vecin. Numai ca, spre deosebire de Iasi, politicienii din Bacau sunt prea preocupati sa-si dea in cap pe la spate si sa se manance unii pe altii.

Comemorarea de sambata trecuta a profesorului, istoricului si criticului Eugen Budau a adunat langa familie doar o mana de oameni. Pentru cei ce nu stiu sau au uitat, Eugen Budau este autorul unei carti fundamentale pentru istoria lieraturii locale – „Bacaul literar”.

Anul acesta parca a fost tras la indigo. Cu o singura exceptie: presedintele si premierul au anuntat cu surle si trambite ca situatia este sub control ca poa’ sa vina viitura, nimeni nu va avea de suferit. Viitura s-a incapatanat sa nu tina cont de recomandarile Puterii si a venit mai puternica decat niciodata.

Si iara vine-o sarbatoare. Si iara parca-i de-mprumut. Romanii se zgribulesc sub streasina unor sperante ciuruite de greselile in lant ale conducatorilor mari si mici. La Dunare e vai si jale, dupa ce presedintele si premierul ne linisteau, in urma cu doar o saptamana, ca nu-i niciun pericol si totul e sub control. Acum, in disperare de cauza, se inunda sate si campuri ca sa fie salvate orase. Pierderi colaterale, nu-i asa?

Imediat dupa 1990, un scriitor propunea intr-un roman ca la o anumita data, timp de 24 de ore orice roman sa aiba dreptul legal de a ucide pe oricine fara sa fie pedepsit. Ideea era ca in „noua era” deschisa de evenimentele din decembrie 1989 sa se paseasca fara resentimente, pentru ca acestea urmau sa fie ingropate odata cu cei ucisi.