Am scris în data de 28 mai 2012 despre Constituţia noastră, că este legea cea mai interpretabilă, permisivă, foarte elastică încât mai toţi interpreţii au făcut praştie din ea. Fiecare o înţelege în felul lui aşa cum a învăţat, sau nu, încât spiritul ei n-a mai fost respectat nici de organul inventat să vegheze asupra acestui sprit. Toate acestea au ieşit mult în evidenţă cu precădere, în ultimii opt ani, perioadă în care un prim actor pe scena politică românească, a început să o citească, s-o interpreteze şi să o aplice după cum o înţelegea, findcă atâta putea. Nu ştiu dacă trebuie să-i imputăm prea multe acestui prim actor, însă celor care a lucrat la ea, cu siguranţă avem să le imputăm multe. Ca întodeauna putem găsi, sau inventa şi scuze. Dar trebuie să recunoaştem că a fost concepută într-o perioadă proastă, de către indivizi prost pregătiţi, cu o imaginaţie proastă şi molipsiţi de un idealism tembel. Indivizi care şi-au propus să facă un experiment aici la noi, împrumutând porţiuni din alte constituţii, care s-au dovedit a fi aplicabile la alţii cu o cultură, diferită faţă de cea a romînilor. Indivizi care nu mai erau ancoraţi în realităţile româneşti. În loc să conceapă una pământeană ancorată în aceste realităţi, unde verbul să aibă o ţintă precisă, s-au apucat să traducă şi să copieze pe a altora, utilizând terminologi ambigui, ce au condus la discuţii interminabile de interpretare pe marginea ei. Nici Curtea Constituţională nu a putut să dea de cap la unele probleme, de cele mai multe ori, astfel că pentru fiecare speţă în soluţionarea ei, aceasta a emis câte o Decizie, pentru că nu putea să facă trimitere la litera Constituţiei. Românii nu mai vor legi interpretabile, iar Constituţia este una dintre ele, ce poate fi interpretată ca o partitură muzicală. Este nevoie de una nouă, nu de revizuirea ei. Una care să poată fi aplicată de oricare Preşedinte ,ce nu poate citi printre rânduri. Una care poate fi înţeleasă şi de Jiji Căcărează. Dacă nu vom face acest lucru acum, vom auzi şi pe viitor râsetele tiroidiene, acelea atât de dragi românilor, scoase din glandele tiroide deja operate ale acestor interpreţi. Dacă nu vom face una nouă folosind o limbă românească simplă, unde verbul să ne trimită într-un singur sens, avizată şi de Academia Română, iar ne vom trezi în ţara proştilor, cu o populaţie prostită de candidaţi la preşidenţie prostănaci, care se îmbată ca proştii şi promulgă legi proaste. Ne vom întreba în continuare, de ce vin băieţii deştepţi să trăiască pe aceste meleaguri? Iar vom pune întrebări cum a fost posibil să se îmbogăţească peste noapte unul ca Jiji Căcărează numai cu ce a curs din oi ? Trebuie să ne mişcăm mai repede. Să luăm drobul de sare care ne ameninţă. De ce tot îi aşteptăm pe alţii să ne spună ce trebuie făcut? Ăştia au luat taurul de coarne acum două sute de ani şi l-au îmblânzit. Noi căutăm şi acum coarnele şi nu le găsim. Dacă există o ţară a proştilor pe glob, cred că are o Constituţie scrisă în limba românească cu aviz internaţional, multieuropean.
Col.(r) Constantin Nour
