Dacă mai există astăzi oameni în România care mai au timp să-l asculte pe Băsescu, după atâtea minciuni spuse şi bazaconii făcute în aceşti opt ani, înseamnă că plăcerea de a fi minţit crează senzaţii tari, precum biciuitul la masochişti. Nu ştiu de ce, dar cred din ce, în ce mai mult, că Băsescu parcă acţionează în baza unui studiu făcut de specialiştii din jurul lui, gen Lăzăroiu, care au constatat că minciuna ar putea fi un bun remediu pentru cei care tot speră în ceva imposibil de realizat. Faptul că o minciună precede altei minciuni în discursul său, mă determină să cred acest lucru. Încep şi eu să cred, că ar fi ceva adevăr în această problematică, atâta vreme ce unii, care numai când îl văd se luminează la faţă, radiază, au senzaţii tari până la scăparea în lenjeria intimă. Până şi Turcescu cât de întunecat este, se îmbujorează la apariţia lui în studiou. Nu mai spun de Cristoiu care se topeşte după el, precum şi copiii lui de suflet, pe care maestru îi învăţă jurnalism. Cum să treacă cu găina lui Voiculescu, care fată pui, la ciorile vopsite în portocaliu a lui Băsescu. Omul ăsta a avut îndrăzneala şi curajul nebun, să reamintească românilor marţi seara la televizor, despre onoarea sa. Aia pierdută în cinci minute. Onoarea aia pierdută la fiecare trei luni în Piaţa Universităţii, pentru că nu se poate duce de frică să se întâlnească cu alegătorii lui. Sau onoarea aia câştigată la masa verde şi vândută străinilor de neam. Omul ăsta ne vorbeşte de penalii prezenţi în instituţiile statului, de a căror prezenţă acolo Bruxellesul este îngrijorat. Oare Bruxellesul nu cunoaşte că în cea mai înaltă funcţie la români există un penal, unul cu două dosare penale, dosare ce aşteaptă să fie răsfoite? Chiar nu ştie Bruxellesul că girează un astfel de personaj? Şi dacă ştie, păi de ce nu începe cu el? Ce este aşa de complicat? Ar fi un exemplu de urmat. De ce numai Fenechiul să plece? De ce să nu aruncăm capul la peşte? Că el se împute primul. Ce este aşa de greu să-ţi dai demisia? Asta da onoare. Ce o fluturăm mereu prin buzunare. Scoate-o la aer domnule, că altfel moare. Acest om minte cu atâta seninătate, încât a reuşit să păcălească din nefericire o bună parte a românilor, oameni simpli şi din păcate unii oameni politici. Nu pot să cred că PSD-ul are astăzi parlamentari aleşi pe 9 decembrie 2012, care au votat suspendarea lui Băsescu în vară, iar marţi au asigurat cadrul onorific în Parlamentul ţării, legitimând discursul unui suspendat. Nu se pupă cu logica. Cred că majoritatea românilor au înţeles gestul liberalilor ca fiind unul normal. Altfel cazi în ridicol. Nu poţi să-i ţi trena cuiva, după cea-i votat plecarea lui de la acel pupitru. Este o chestiune de ireversibilitate. Este de ne-nţeles atitudinea lui Ponta, care numai cu o săptămână inainte era făcut albie de porci, de către acest personaj jalnic. Explicaţia lui de copil neânţărcat, este că prezenţa sa în Parlamentul ţării marţi, a fost un semnal de normalitate. Nu ţine în politica Dâmboviţeană semnalul de normalitate în relaţiile instituţionale, în condiţiile când la celălalt capăt ai un patruped. Păi relaţiile astea le fac oamenii, nu roboţii din instituţiile statului. Ce a găsit normal Ponta la Băsescu, numai el o poate spune. Tot normal a fost şi atunci când staful de campanie al PSD-ului la alegerile prezidenţiale în 2009, din care făcea parte şi Ponta, l-a lăsat pe Geoană să plece la Văntu acasă? Dacă lipsea atunci această normalitate din capul lor, nu se mai confruntau acuma cu atâta anormalitate prezidenţială. S-ar putea să greşesc, dar în ultima vreme micul Titulescu o c-am scaldă. A început să-i crească şi lui cocoaşele.
A fi om e lucru mare
Când te mişti cu toate patru
N-ai poziţia-n picioare.
Col.(r) Constantin Nour
