Ioan Maric: “La inceput, desenam tot ce prindeam. Babe, mosnegi, Apoi radeau de ce fete le-am facut!”
Observator de Bacau: Care sunt inceputurile lui Ioan Maric in pictura?
Ioan Maric: Mi-a placut de mic copil sa pictez. Totul era in joaca. Sunt nascut in Luncani, aici la o aruncatura de bat si o fuga buna de iepure. Mereu ma reantorc in satul meu natal si pictez locurile mele natale. Cand eram copil ma jucam de-a ascunselea prin cavouri si prin clopotnita. Acum, toate aceste amintiri imi sunt subiecte de pictura.
Observator de Bacau: V-ati gandit vreo clipa ca veti ajunge pictor?
Ioan Maric: Cand eram copil nu stiam ca voi ajunge sa mi se descopere un asemenea talent si sa pot cu penelul meu sa ilustrez satul natal. Din familie n-am avut pe nimeni care sa aiba acest talent al picturii. Tata nici nu vroia sa auda ca pot fi profesor sau doctor sau ceva mai sus. El vroia sa muncesc. Cred ca la pictor nu s-a gandit niciodata. Era mult de munca pe atunci. Imi amintesc ca mi-a facut o coasa mica ca sa ma pot tine de el la cosit. Eram cel mai mare dintre cei patru frati. Eu eram mana dreapta a parintilor, mai ales la tot ce insemna munca agricola. Imi placea sa desenez mereu. Acasa, la lampa, in chiler. Mi-au placut foarte mult povestile si basmele. Imi amintesc de perioada cand eram mic si ma tineam de fusta mamei cand se ducea la claca. Stateam cu gura cascata cand auzeam povestile femeilor batrane. Toate personajele din basme le desenam. Tot ce era mic, cu hartie milimetrica faceam sa fie mare. Practic, eram un autodidact.
Observator de Bacau: Ce ziceau cei din familie despre pasiunea dumneavoastra?
Ioan Maric: Bunicul era ferar. Facea cosuri la caruta. Facea de toate. Eu le vopseam. Le mai dadeam apoi si cate o dunga alba ca sa straluceasca. Lui ii placea. Vopselele nu erau cine stie ce. Erau niste cutii in comert, nu mai tin acum minte firma care le facea. Prima data, o matusa mi-a zis ca am talent. Mereu zicea ca daca am sa continui, am sa ajung un mare pictor. Ea nu avea niciun fel de pregatire in domeniu. Doar ii placea cum desenez.
Observator de Bacau: Ce va place cel mai mult sa pictati?
Ioan Maric: Cel mai mult mi-a placut sa pictez oameni. Pentru ca cel mai greu se picteaza oamenii, nu natura. Cel mai greu e sa dai la un portret miscarea, viata, personalitatea. Am avut o perioada in viata mea cand am fost agricultor. Lucram pe tractor. Ii desenam pe toti colegii mei. Eram cu creionul si caietul in buzunar. Desenam tot ce prindeam. Babe, mosnegi, Apoi radeau de ce fete le-am facut.
Observator de Bacau: Cui ii datorati lansarea dumneavoastra ca artist plastic?
Ioan Maric: Clar, lui Ilie Boca! Cand m-am dus la Scoala Populara de Arta stiam sa fac o compozitie, dar nu stiam sa o aranjez, sa o fac sa fie armonioasa. Ilie Boca m-a invatat sa organizez o compozitie, m-a invatat ce inseamna o gama, o paleta pentru o pictura. Dupa Ilie Boca, un mare sprijin l-am avut de la sotia mea. Totdeauna a fost alaturi de mine. Acuma este si criticul meu de arta. Ea imi spune ce e bine si ce nu intr-un tablou. Ea intinde panzele, ea imi pregateste totul pentru tablouri.
Observator de Bacau: Personajele din tablourile dumneavoasta sunt oameni cunoscuti, sau imaginari?
Ioan Maric: Majoritatea sunt personaje imaginare. Sunt tot felul de caractere si temperamente. Unul este sucit, adica una zice, alta face, altul se uita la luna, altul la stele. Altii cred ca tot ce zboara se mananca. Fiecare e in felul lui. Eu cand merg pe drum si vad ceva care imi place, incerc sa retin. Apoi, in compozitie adun tot ce mi-a placut: o poarta, o casa si asa imi creez eu propria compozitiie. Imi fac eu satul meu. Si apoi dau viata la personaje. In fiecare sat trebuie sa fie cate un personaj la care sa-i dai viata si personlitate.
Observator de Bacau: Care a fost primul premiu?
Ioan Maric: In 1969, premiul III, cu medalie de bronz la Festivalul dfe Arta Naiva de la Bratislava. Apoi, in 1970, premiul I din 4.500 de participanti. Am peste 20 de premii intai, apoi multe premii doi si trei.
Observator de Bacau: Cate lucrari ati facut pana acum?
Ioan Maric: Nu mai stiu. Chiar habar n-am! Am pictat…Slava Domnului, sa fiu eu sanatos! Unele le-am dat, altele mi le-a furat. Numai la expozitia din Italia, in 1972 mi-a furat 22 de lucrari. Macar sa-i fi placut hotului (rade). Nu s-au mai gasit! Ce-o mancat lupul, bun mancat. Nu sunt eu rau de paguba (da a lehamite din mana).
Observator de Bacau: Care este sursa de inspiratie?
Ioan Maric: Lada mea de zestre este satul. Toate vorbele din popor. Expresii, traditii. Legende, zicatori, proverbe, povestiri si mituri.
Observator de Bacau: Sunt tinerii pictori pasionati de pictura naiva?
Ioan Maric: Da! Multi. Unii dntre ei deseneaza chiar cu sufletul. Nici nu trebuie sa le spui mare lucru, ca simt singuri culorea. Nu toti, dar multi.
Observator de Bacau: Ati incercat altceva in afara picturii naive?
Ioan Maric: Da, dar nu eram eu! Sincer m-au si pazit profesorii mei si nu m-au lasat sa pictez altceva ca sa nu-mi stric stilul. Nu m-au lasat sa deviez de la stil. Nu ma mai primeau pe la expozitii. Am fost nevoit sa ma intorc la stil.
Observator de Bacau: Ca om sunteti un naiv?
Ioan Maric: Da! Un naiv am intrat in scoala, un naiv am iesit! Naiv sunt si acum. Stati de vorba cu un naiv! (rade)
Palmares:
Nascut la 12 octombrie 1945 in satul Luncani din judetul Bacau, Ioan Maric a absolvit Scoala de Arte, trei ani pictura si trei ani grafica la clasa profesorului Ilie Boca si la Liceul de Arte Plastice la clasa profesorului Gheorghe Velea. A avut 70 de expozitii personale si peste 370 colective. In tara a participat cu lucrari la Salonul National de Arta Naiv din mai multe orase: Bucuresti, Pitesti,Vaslui, Botosani, Dorohoi, Iasi, Constanta, Ploiesti, Resita, Sibiu, Arad, Tg. Mures, Galati, Timisoara, Focsani, Suceava. In strainatate a avut expozitii in Tarile Americii Latine, Canada, Cuba, SUA, Olanda, Rusia, Polonia, Iugoslavia, Belgia, Finlanda, Italia, Albania, Franta, Bulgaria, Austria, Elvetia, Suedia, Japonia, Ungaria, Grecia, Portugalia, Germania, India. Lucrari in colectii particulare din tara dar si in strainatate in peste douazeci de tari de pe toate continentele. (a consemnat Olimpia FILIP)
