Postul oropsitilor

Putem refuza cu usurinta sa oferim bani unui cresetor, cu gândul ca-i va bea sau ca astfel intretinem un fenomen si asa scapat de sub control. Putem ignora un nevoias, gândind ca nu a muncit destul in viata. Constiinta ni se loveste insa de destinul unui copil orfan sau al unei persoane cu handicap. Sunt fiinte care nu au gresit pentru a plati, nici nu au puterea de a trai mai bine. Oamenii acestia au nevoie de ajutorul nostru. Responsabilitatea fata de ei se legitimeaza prin insasi Normalitatea noastra, cu drepturile si obligatiile ei. Schema de asistare exista: o parte din banii nostri devin Bani Publici, cu care acesti oropsiti sunt ocrotiti in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC). Sursa principala de fonduri pentru aceasta institutie este Consiliul Judetean (CJ), legea prevede insa si contributii ale autoritatilor locale. Când sursa principala este in pericol (vezi „bugetul slab” al CJ), importanta contributiilor consiliilor locale creste. Ce face in aceasta situatie Primaria Bacau, responsabila pentru multi dintre asistatii DGASPC? Anul trecut, de exemplu, sustine directorul DGASPC, Primaria Bacau a refuzat sa semneze contractul de asociere intru ajutorarea oropsitilor. Nu am reusit sa aflu inca de ce si daca motivul este intemeiat – „problema e complexa”, m-a informat purtatorul de cuvânt al primariei. Nu stiu daca problema contributiei primariei a fost exagerata de seful DGASPC. Ce vad e doar „postul” oropsitilor, lipsa ajutorului, iresponsabilitatea care se extinde, ca o boala a spiritului, si asupra noastra, platitorii de Bani Publici si alegatorii celor care ne incarca cu pacatele lor.
Alin LEANCA