Chinezoaicele angajate la firma de confectii Wear Company, care participa la cursuri de invatare a limbii române, nu au voie sa intre in contact cu ziaristii – Pentru a iesi basma curata, din aceasta „poveste”, conducerea Biroului pentru Imigranti Bacau si cea a Inspectoratului Scolar Judetean isi paseaza una alteia responsabilitatile
Cele 15 chinezoaice angajate la firma de confectii Wear Company, care vor sa invete limba româna, sunt tinute la distanta de ochii presei. In ciuda insistentelor ziaristilor de a asista la o ora in care chinezoaicele invata limba româna, acest lucru a fost practic imposibil. Aceasta chiar daca intregul curs este organizat de Biroul pentru Imigrari impreuna cu Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bacau, iar costurile sunt suportate de statul român. „Cuiul lui Pepelea” o reprezinta locatia in care se desfasoara cursul – o sala ce apartine fabricii, prin urmare, un spatiu privat. Acesta este motivul pentru care nimeni nu are acces in incinta, fara acordul patronului. „Nu va putem lasa sa intrati, pâna nu aveti acceptul directorului si al purtatoarei de cuvânt. E spatiu privat”, a declarat Cristina Curpanaru, director economic al fabricii. Desi am explicat de mai multe ori ca este un curs organizat de institutiile statului român, pe banii Ministerului Invatamântului, pentru orice cetatean chinez care locuieste in Bacau, raspunsul lor a ramas cât se poate de ferm. Nici dupa ce ziaristii au primit acceptul verbal al reprezentantilor ISJ, al Biroului pentru Imigrari, inclusiv cel al profesorului care sustine cursul, conducerea firmei Wear Company tot nu a putut fi induplecata. Am fost trimisi din nou la Antonello Gamba, patronul firmei, care acum e plecat in Bangladesh(!) si la Silvia Ferrari, purtator de cuvânt, care e stabilita la Roma(!). „Noi am primit cereri nominale de inscriere la acest curs de la chinezoaice. Sarcina noastra era sa le inaintam Inspectoratului Scolar, care s-au ocupat in continuare de organizarea cursului”, a declarat Dumitru Tambris, seful Serviciului Imigrari Bacau. „Orele se adreseaza oricarui cetatean chinez care vrea sa studieze limba româna, nu angajatilor fabricii de confectii. Intâmplarea face ca toate sa lucreze in acelasi loc. Se pot organiza astfel de cursuri pentru turci, rusi sau orice alta nationalitate, daca sunt cereri”, a mai adaugat Tambris.
Nimeni nu isi asuma raspunderea asupra unei decizii
Am incercat sa aflam cine a stabilit locatia desfasurarii cursului. Reprezentantii ISJ Bacau afirma ca locatia unde sa se desfasoare orele de curs, a fost stabilita de Biroul de Imigrari. „Cu certitudine afirm ca cei de la Imigrari au ales acel spatiu. Noi nu am avut nicio implicare in alegerea spatiului”, a declarat inspector Claudia Merticariu, purtator de cuvânt al ISJ Bacau. „De fapt, Biroul pentru Imigrari in colaborare cu angajatorul”, a mai adaugat aceasta. Am intrebat-o pe aceasta care este implicarea angajatorului in aceasta „poveste” si de ce acesta are putere de decizie, mai ales orele de curs nu sunt realizate pe banii lui. „Oricum, noi nu am avut nicio implicare in stabilirea locatiei”, a mai spus Merticariu. In replica, seful Biroului pentru Imigrari afirma exact contrariul. „Noi? Nu suntem noi responsabili de stabilirea locatiei salii de curs. Inspectoratul Scolar a decis aici! Eu doar am primit cererile de la chinezoaice si le-am inmânat celor de la ISJ. Aici s-a terminat sarcina noastra”, a declarat Tambris.
De-a v-ati ascunselea cu presa, poveste veche
Incercarea ziaristilor de a avea acces in incinta fabricii de confectii a fost sortita esecului de zeci de ori. In ciuda demersurilor realizate, presa nu a reusit sa treaca dincolo de poarta fabricii. Desi ziaristii au trimis nenumarate mailuri purtatorului de cuvânt (care nu cunoaste limba româna) prin care solicitau accesul in fabrica, acestia nu au primit niciun raspuns.
Istoric
In 2002, Wear Company Bacau, o firma de confectii ca oricare alta, s-a inchis, dupa ce majoritatea angajatilor au demisionat. Patru ani mai târziu, societatea a devenit celebra, gratie proiectului sau de import de forta de munca asiatica. Anul trecut, numarul angajatilor fabricii de confectii s-a redus la mai putin de 200 in urma unei greve violente, izbucnite pe fondul nemultumirilor financiare ale personalului. Muncitoarele au oprit lucrul, dupa care l-au atacat pe director inarmate cu tacâmurile din sala de mese. Conflictul s-a stins abia dupa ce peste jumatate dintre chinezoaice au plecat acasa. Silita sa functioneze o vreme cu doar 130 de confectioneri, Wear Company a reusit, in februarie anul acesta, sa mai aduca barbati din Bangladesh. (Olimpia FILIP)
