Retorica stângista a lui Geoana

Dupa ce nu a convins foarte mult prin iesirile sale retorice, ba chiar a stârnit – uneori – zâmbete imbibate de condescendenta, Mircea Geoana schimba foaia. Liderul social-democrat vrea sa arate ca Iliescu nu patroneaza, de unul singur, resorturile discursului de stânga românesc. Ultima isprava, atribuita de mass-media sefului PSD, vine sa confirme noua tendinta vocalica a fostului ambasador român in SUA. Geoana a criticat partidele de dreapta care au guvernat in ultimii patru ani, dezvoltând un sumar rechizitoriu la adresa “capitalismului salbatic” care a invadat tara. Presedintele PSD a spus ca liderii PNL-ului sunt la fel de demodati ca sistemul neoliberal si ca in România statul trebuie reinventat, concomitent cu implementarea unui plan national de dezvoltare durabila. Sunt, de fapt, cuvintele lui Ion Iliescu, reluate, cu ceva mai multa emfaza. Cu buna stiinta, Geoana a vrut sa paseasca apasat pe un teren dominat de un enorm potential de risc. Mircea Geoana a vazut capitalismul la lucru, si inca la vazut la el acasa. De asemenea, liderul pesedist a vazut la lucru, si tot la el acasa, dezmatul economic românesc, botezat foarte nimerit de Ion Iliescu cu formula “capitalism de cumetrie”. Intre capitalismul adevarat si cel “cumatrit” exista o suma de diferente notabile, majoritatea conlucrând in favoarea primului. Totusi, acestea nu confectioneaza o armatura suficient de solida ca sa interzica, cu desavârsire, apelul la o critica altminteri necesara. O parte a sistemului financiar american sta sa pice pentru ca asa-numita teorie a “maximizarii profiturilor” nu a insemnat decât legiferarea stiintifica a lacomiei. Sa nu ne fie teama, semanam cu animalele mai mult decât am fi dispusi sa credem. Deci, consumam mai mult decât ne-ar trebui efectiv. Pe lânga asta, o alta fisura de largi dimensiuni rezida in etica pusa la treaba in folosul “capitalistilor”. Eroarea fundamentala e aceea de a crede ca oamenii vor tot timpul mai mult, atât financiar, cât si carieristic, pe când realitatea curenta a acestei lumi evidentiaza o populatie ce nutreste nazuinte cu mult mai minore: un trai decent, o retributie pe masura lucrului depus, un sistem educational care sa “educe”, o delimitare clara a competentelor si a responsabilitatilor etc. Or, vedem limpede acum, dezideratele acestea, oricât de nobile si de accesibile ar fi, nu s-au implinit nici in tara care le-a facut posibile, prin urmare cu atât mai putin in România. O hazardata politica de creditare, dimpreuna cu o deloc onesta operatiune de “amagire a simturilor” indivizilor comuni, au dus la insolventa bancilor si la ruinarea imprumutatilor care s-au vazut inglodati, peste noapte, in datorii imposibil de stins. Reforma statului român e o tema stringenta si, prin forta lucrurilor, mereu actuala. Geoana va fi capabil sa canalizeze fortele sociale in directia implinirii acestui scop capital, doar in masura in care discursul sau stângist va fi unul “natural”, eliberat de gradul de artificiozitate inca perceptibil. Si, in masura in care partidul pe care-l conduce va forma viitorul Executiv.
Lucian BOGDANEL