Printre personalitatile ce vor sublinia prin prezenta lor la Bacau importanta evenimentului de la inceputul lunii octombrie, se va afla si G. Mosari. Jurist, ziarist si scriitor, el reprezinta deja un nume cu rezonanta in orasul nostru si nu numai, in calitatea sa de membru al Uniunii Scriitorilor din România si vicepresedinte al Asociatiei Scriitorilor de Limba Româna din Israel. El nu vine pentru prima data in Bacau, caci dupa ce o buna parte din viata si-a petrecut-o aici, a ramas cu nostalgia urbei in care a vazut lumina zilei.
Nascut in orasul nostru, unde si-a petrecut copilaria si a strabatut anii scolii primare si a studiilor liceale, a pasit pe calea formarii intelectuale in centrul univeristar iesean pentru a deveni jurist. A functionat in calitate de consilier juridic o buna perioada de timp, pâna când, luând exemplul miilor de coreligionari, s-a stabilit in statul Israel. Aici insa nu si-a uitat locurile de bastina, de tara in care s-a nascut, de orasul care l-a format pentru viata, din care primele patru decenii le-a petrecut printre bacauani. Continuând si dupa stabilirea in noua sa patrie si profesia de baza – avocat si notar, nu a abandonat nici preocupările pentru scris concretizate inca din perioada bacauana. Nenumarate colaborari la presa locala de atunci, corespondent la cotidienele centrale ca si crainic radiofonic pentru emisiunile postului local, sunt manifestarile arhicunoscute ale sale. Vocatia pentru ziaristica s-a concretizat si in noile conditii de democratie si libertate a presei. A devenit colaborator permanent la majoritatea publicatiilor – ziare, reviste de limba româna din tara sfânta. De aici si pâna la scrierea unei proze axate in principal pe impresiile capatate in numeroasele tari ale mapamondului pe care le-a vizitat, nu a fost decât un pas. Din capul locului e de mentionat ca „românismul” autorului rabufneste din filele cartilor sale sub forma paralelismului româno-israelian. In marea majoritate a cartilor sale de calatorie sunt redate atât sublinieri legate nu numai de Israel, cât ti de tara sa natala. De sub pana sa au vazut lumina tiparului si volume de proza scurta, in care surprinde aspecte din viata cotidiana a semenilor sai, culese intr-o imbinare de omenie si umor ce conduce la o lectura deosebit de agreabila.
De subliniat ca unele din cartile sale au fost lansate aici la Bacau. La unele din aceste lansari autorul mi-a făcut si mie cinstea de a-l prezenta nu numai ca prieten de o viata cât si comentator pentru „opera respectiva”. Am sentimentul ca m-am achitat de sarcina incredintata nu numai ca vechi prieten si coleg de profesie, cât si ca mânuitor a condeiului pentru rubrici din presa locala a Bacaului de atunci. Continutul scrierilor sale le-am putut comenta tinând seama ca in biblioteca mea sunt prezente toate cele paisprezece volume ale avocatului-scriitor. Precizez ca toate contin si dedicatii ce se refera la indelungata noastra prietenie, cu trimitere si la pasiunea noastra comuna – calatoriile si scrisul. In cea din volumul „Zâmbete de turist”, aparut in 1988, Mosari scrie: „Prietenului si colegului meu pe trei coordonate: avocat-ziarist-turist, Gheorghe Dalban, cu toata dragostea”. Dintre toate volumele, cel mai apreciat si mai citit este, desigur „Micul oras mare”, in care autorul prezinta orasul sau natal impletind povestirile si intâmplarile din cei patruzeci de ani petrecuti in Bacau, cu realizarile de pâna in anii nostri. Pastrând nostalgia si amintirile legate de modesta urbe aparuta din veacurile trecutului, el nu poate omite din scrisul lui, transformarile Bacaului intr-un mare si frumos municipiu, ce a uimit pe toti cei ce-l viziteaza in prezent.
Crezul pe care Mosari il marturiseste in unul din volumele sale suna astfel: „Pentru bacauani eu voi ramâne mereu acelasi, oriunde ma voi afla in lume, caci Bacaul si bacauanii vor fi intotdeauna in inima mea”. Iar in finalul unui alt volum marturiseste: „Bacaul meu natal, pe care nu-l voi uita niciodata si de care ma leaga mii de fibre ce trec prin culcusul inimii”.
Acesta este „omul de seama” al Bacaului, care desi nu mai locuieste printre noi, a ramas totusi cu inima si amintirile tot un fiu al Bacaului.
Av. Gh. DALBAN
