România de la ora 5

Discutia e de cursa lunga pentru ca, in felul lui, taifasul e o forma de dialog fara sfârsit. Fara limita de timp. Exista o Românie “de la ora 5”. Ea consuma, in chip de mic dejun, asistenta sociala, are cazier sau sifilis – la alegere; din când in când isi rezolva conturile lovind, stânga-dreapta, cu satârul de taiat capete de gaini. Ea e certata de timpuriu cu sapunul, iar igiena personala nu e decât un ritual optional, daca nu un viciu uitat. Ea vadeste o capacitate de regenerare nesatula – aici, in aceasta Românie, sporul de natalitate se scrie cu doua cifre. Este asa pentru ca România stirilor de la ora 5 nu traieste in prezent: ea ocupa fie trecutul, dând la iveala grozave puseuri resentimentare (cearta cu vecinul de dupa gard, bataia de acum nu stiu câti ani, de la nu stiu ce bufet comunal); fie naruindu-si sperantele sub apasatoarea povara a unui viitor care este intotdeauna mic, negru si implacabil. Necesara doar odata la patru ani, când se consuma farsa umeda a alegerilor, aceasta Românie auxiliara, socotita de unii politicieni drept România profunda, supravietuieste alaturi de noi, pentru noi. Fiindca de pe urma faptasilor, ba chiar laolalta cu ei, traiesc admirabil privitorii: exista si o Românie masochista. Aceasta din urma iubeste sa-si vada meschinul trup cicatrizat reflectat in oglinda stirilor de la ora 5. Când n-o face, ea se delecteaza privind meciuri de fotbal, ascultând-o pe Mihaela Radulescu sporovaind pe teme ca saracia si ecologia sau iesind la shopping in noile catedrale ale consumului, numite – parca prea simplu – supermarket si hypermarket. Sau mall. România faradelegii tacute produce. Ori materie prima pentru penitenciare; ori politicieni. Suficienta siesi, in relatia pasagera pe care o intretine cu respectarea legii si a cetateanului, România politicienilor se revolta când presa dezvaluie o fata de care, printr-o imensa impostura de tranzitie, uitase. Politicienii aduc argumente totalitare pentru a contracara drojdia sociala rezultata in urma desantului politicilor economice de trib. Nu oligarhia hapsâna se face vinovata de o anume stare de fapt si de cohorta de disfunctionalitati inerente ei, ci presa. Care, dezvaluind lumii intregi putregaiul din sifonier, compromite imaginea, altminteri buna, a vesmintelor cu care patria defila pe podiumurile de moda birocratica de la Bruxelles, Paris sau Berlin. Din goana mertanelor, politicienii nu vad padurea din cauza copacilor. Si fata României din cauza românilor. Lucian BOGDANEL