Cine sunt anti-ortodocÅŸii de serviciu?

Cu o săptămână înainte de alegerea viitorului Patriarh al României, spiritele încep să se agite. Afişe electorale, chemări la CNSAS ale înalţilor prelaţi, dezvăluiri mai mult sau mai puţin legale ale unor membri ai CNSAS, declaraţii care se întretaie. Asociaţia Civic Media a dat astăzi publicităţii un material intitulat "Cine sunt anti-ortodocşii de serviciu ai grupului e interese anti-România" în care sunt enumerate o serie de încălcări flagrante ale legilor. Redăm materialul:

Prima infractiune

Publicarea dosarului de cadre creat de comunisti inainte de 1989 al Prea Fericitului Parinte intru Adormire Patriarhul Teoctist s-a petrecut cu incalcarea tuturor legilor in vigoare care reglementeaza activitatea arhivistica. Astfel, Legea 16/ 1996 contine la Anexa 6 termenele dupa care pot fi date in cercetare documentele privind interesele nationale, drepturile si libertatile cetatenesti. Aici se arata ca: "dosarele personale se dau in cercetare dupa 75 de ani de la crearea lor", iar "documentele privind viata privata a unei persoane dupa 40 de ani de la moartea persoanei". Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Nationale a declarat la instalarea in postul de director de luna trecuta ca intentioneaza sa schimbe Legea 16/1996 – una din prevederile care ar urma sa fie eliminate in viziunea noului director fiind tocmai aceasta Anexa 6 care restrictioneaza termenele de cercetare. Directorul Arhivelor Nationale s-a facut ca uita faptul ca Legea 16/1996 este inca in vigoare, iar punerea in cercetare a dosarului de cadre a Patriarhului Teoctist este o incalcare flagranta a legii. Surse din cadrul AN ne-au informat ca Dorin Dobrincu a facut presiuni asupra mai multor directori ai directiilor judetene a AN pentru a scoate la lumina si alte dosare de cadre din arhivele fostelor comitetet judetene ale Partidului Comunist Roman.

A doua lege incalcata

Accesul cercetatorilor la documentele pastrate de Arhivele Nationale este reglementat si prin legea 544/2001 privind accesul la informatiile publice. Conform acestei legi fiecare institutie este obligata sa publice lista documentelor de interes public pe care le detine. Astfel, in lista documentelor de interes public afisata pe pagina electronica a Arhivelor Nationale ( www.arhivelenationale.ro ) la numarul 22 se precizeaza ca sunt de interes public "Unitatile arhivistice ale fondurilor si colectiilor date spre cercetare la sala de studiu". Pe aceeasi pagina gasim si lista fondurilor si colectiilor dates spre cercetare la sala de studiu – unde, surpriza! nu se regaseste fondul CC al PCR Sectia cadre – adica fondul de unde a fost scos dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist.
Problema esentiala nu este in publicarea dosarului de cadre al fostului Patriarh – ci modul in care s-a facut accesul la acest dosar. Pana in prezent nimeni nu a avut acces la Fondul CC al PCR Sectia cadre – mai putin Comisia Tismaneanu. De altfel directorul Dorin Dobrincu si-a motivat masura de a face public dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist in baza Recomandarii (2000) 13 a Comitetului de Ministri al Statelor Membre ale Uniunii Europene care afirma ca orice document arhivistic care a fost odata accesibil cercetatorilor devine accesibil tuturor. Avand in vedere faptul ca dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist a fost studiat de Comisia Tismaneanu, directorul AN Dorin Dobrincu a pus acest dosar la dispozitia ziarului "Cotidianul". Ramane de vazut daca Dorin Dobrincu va face acelasi gest gratios si pentru alti cercetatori care vor solicita dosare din Fondul CC al PCR Sectia cadre – orice refuz insemnand ca de fapt actualul director al Arhivelor Nationale a actionat la comanda politica.

Frauda de la Arhive

La 12 iulie 2007, Dorin Dobrincu a fost numit in functia de director general al Arhivelor Nationale, dupa ce, la 6 iulie 2007, au incetat raporturile de serviciu intre aceasta institutie si profesorul universitar dr. Corneliu Mihail Lungu, in conditiile in care acesta indeplinea varsta standard si stagiul minim de cotizare pentru pensionare. La data numirii, Dorin Dobrincu nu intrunea conditiile legale pentru exercitarea unei functii publice de conducere, astfel, in vederea incadrarii sale, s-a optat pentru varianta detasarii pe o perioada de un an din cadrul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi la conducerea Arhivelor Nationale, cu statut de personal contractual. Fisa postului de director general al Arhivelor Nationale a fost modificata dupa profilul lui Dobrincu.
Domiciliat, in prezent, in Iasi, Dorin Dobrincu s-a nascut la 28 februarie 1972, la Darabani, judetul Botosani. A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi in anul 1995 si si-a dat doctoratul la aceeasi universitate in 2006, cu lucrarea "Rezistenta armata anti-comunista din Romania (1944-inceputul anilor 1960)". Din 1995 pana in prezent, si-a desfasurat activitatea in cadrul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol", ca asistent cercetare stagiar, asistent cercetare, cercetator stiintific si cercetator principal gr. III. Din 2005, il regasim si ca profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi. Pe plan profesional, l-au preocupat cateva teme de interes, intre care istoria politica si sociala a Romaniei contemporane, Holocaustul din Romania, perioada comunista si istoria crestinismului – relatiile stat-biserica, nationalismul religios, represiunea comunista asupra Bisericii. A publicat zeci de studii de specialitate si este coautor al cartii "Taranimea si puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii in Romania (1949-1962)".

Pacalirea lui Basescu

Dorin Dobrincu a activat, in calitate de expert, in Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, condusa de Vladimir Tismaneanu, desfasurand o activitate controversata, pe de-o parte apreciata de presedintele Comisiei, pe de alta criticata de pr. prof. dr. Adrian Gabor. Dobrincu s-a numarat si el printre semnatarii scrisorii celor 50 de “intelectuali” impotriva suspendarii din functie de presedintelui Traian Basescu pentru a-i amagi pe presedintele tarii, la ordinul lui Tismaneanu, in marea operatiune de invaluire efectuata de grupul Tismaneanu in jurul presedintelui Traian Basescu.
Cu toate acestea, el este un fidel simpatizant al liberalilor, prin prisma apropierii sale de Marius Oprea, consilierul premierului Calin Popescu Tariceanu. Dovada s-a concretizat la numirea sa la conducerea Arhivelor Nationale pe Corneliu Mihail Lungu, efectuata prin semnatura ministrului MIRA, Cristian David. Numirea unui “om de-al presedintelui” intr-o pozitie a PNL este cea mai clara proba ca intelectualii din jurul presedintelui – proveniti in mare masura din pepinierele de cadre ale Grupului pentru Dialog Social si Colegiului Noua Europa condus de Andrei Plesu – apartin unui grup de interese transpartinic care urmareste doar realizarea unor scopuri absconse in profitul acestei organizatii cu ramificatii multiple in toate structurile de stat.

De altfel, in ultimii cinci ani, Dobrincu si Oprea au participat la o serie de manifestari – colocvii, simpozioane – cu teme precum "Disident in perioada comunismului tarziu", "Gulag", "Holocaust in constiinta romaneasca". Unele dintre acestea au avut ca organizator sau partener chiar Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, ori Institutul Roman de Istorie Recenta, unde activeaza Marius Oprea. La asemenea manifestari au participat deseori si persoane cunoscute ca opozanti ai directorului general al Arhivelor Nationale – "reformatorii" Stejarel Olaru, Dennis Deletant, Marius Diaconescu.

Racolari pentru fonduri

Apartenenta cuplului Dorin si Ligia Dobrincu la Cultul Evanghelic (Neoprotestant), de altfel legal recunoscut de Statul Roman, are ecouri negative in opinia publica din mediul universitar iesean.
Controversata este si persoana Ligiei Dobrincu. Sotia lui Dorin Dobrincu a activat pana in 2006 ca profesor de istorie la Colegiul iesean "Richard Wurmbrand", din cadrul fundatiei cu acelasi nume, cunoscut si sub denumirea Filocalia – Centrul de Intalnire si Studii Crestine, al carei presedinte este Pavel Romaniuc. S-a stabilit ca membrii acestei fundatii actioneaza in vederea racolarii de tineri, iar scopul ei consta in obtinerea de fonduri pentru finantarea Cultului Evanghelic. Fundatia "Richard Wurmbrand" coodoneaza la nivel local toate gruparile de cult evanghelic, grupari semnalate cu actiuni de prozelitism.
Conform revistei "Confesionala", editata si distribuita de Alin Cristea din Oradea, Dorin Dobrincu apartine grupului de intelectuali evanghelici "Agora Christi", care-si declara ca preocupare evolutia din spatiul public al Romaniei europene si reflectia critica din perspectiva teologica asupra agorei.

Patricidul lui Dobrincu

Si in cadrul Institutului "A. D. Xenopol", Dorin Dobrincu a traversat situatii conflictuale cu mai multe persoane, inclusiv cu directorul institutului, Alexandru Zub. In 2001, Dobrincu a descoperit in arhiva SRI un document care facea referire la trecutul legionar al PF Teoctist, Patriarhul BOR (trecut la cele vesnice). Respectivul document a fost folosit de mai multi jurnalisti din presa locala si centrala (intre care Adrian Cioflanca, apropiat al lui Dorin Dobrincu) pentru ponegrirea imaginii Patriarhului BOR, situatie care a degenerat intr-un conflict intre Dobrincu si Zub care se disputa azi la Tribunal. De mentionat ca Zub este cel care l-a creat pe Dobrincu, precum si pe Mihai Razvan Ungureanu si alte persoane din acest calapod.
De mentionat ca, dupa 1990, reprezentantii Bisericii Catolice si ai Bisericii Evanghelice au solicitat in mod repetat Arhivelor Nationale retrocedarea documentelor preluate abuziv in perioada regimului comunist de la parohiile de rit catolic si evanghelic. Foarte multi considera ca apartenenta confesionala si rolul activ al lui Dobrincu in promovarea cultului evanghelic ar putea implica subiectivitate din partea acestuia in solutionarea acestei situatii in defavoarea Arhivelor Nationale (conform art. 19 din Legea 16/1996 a Arhivelor Nationale, documentele apartinand Fondului Arhivistic National – categorie in care se inscriu si documentele confiscate de la cele doua biserici – odata intrate in depozitele Arhivelor Nationale nu mai pot fi scoase de sub administrarea institutiei, retrocedarea lor fiind astfel ilegala).

Obiective

Ca director general al Arhivelor Nationale, Dobrincu si-a stabilit urmatoare obiective:

1. initierea unui proiect de lege al Arhivelor Nationale avand ca elemente inovatoare eliminarea restrictiilor legate de termenele de dare in cercetare in vederea permiterii studierii documentelor create de fostele organisme ale PCR; reformarea sistemului arhivistic prin introducerea criteriului regionalizarii; transformarea institutiei din Directie Generala in Agentie Nationala al carei conducator sa detina rang de demnitar. Dobrincu a desemnat in acest sens o comisie de lucru, incluzand in special opozanti ai fostului director general, care considera ca locul Arhivelor Nationale ar fi in Ministerul Culturii si Cultelor.
2. finalizarea operativa a prelucrarii arhivei create de fostul CC al PCR in vederea punerii respectivelor documente la dispozitia cercetatorilor interesati. In acest moment, dispozitia directorului general nu poate fi dusa la indeplinire din cauze obiective (spatiu limitat, deficit de personal), dar Dobrincu apreciaza ca personalul Arhivelor Nationale nu doreste reformarea institutiei si tergiverseaza situatia. |n plus, el afirma ca nu are timpul fizic necesar solutionarii problemelor, avand in vedere ca mandatul sau se intinde doar pe parcursul actualei guvernari – maxim inca un an.
3. formarea unei comisii interministeriale MIRA – MApN, care sa elucideze situatia documentelor create de CC si ale organisme al PCR, in conditiile in care el nu are certitudinea ca Arhivele Nationale au preluat de la MApN intreaga arhiva CC al PCR.

Cum cauta Marius Oprea dosarul de cadre al lui Traian Basescu

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului s-a adresat unor directii judetene ale Arhivelor Nationale (Buzau, Constanta), solicitand accesul la dosarele de cadre ale organismelor locale de partid. Conforma actualei legi a Arhivelor Nationale insa, respectivele dosare nu pot fi date spre cercetare decat in situatii speciale, cu acordul directorilor directiilor detinatoare. Acestia din urma au solicitat aprobarea directorului general, care a evitat emiterea unei circulare pentru lamurirea situatiei la nivel national, pasand raspunderea directorilor din sucursalele de judet.

Razbunarea lui Dobrincu

Cu aprobarea special a directorul general, un jurnalist de la "Cotidianul" a cercetat la sala de studiu a Arhivelor Nationale dosarul de cadru al fostului Patriarh al BOR, din care a reprodus un fragment la data de 22 august 2007.
Patriarhia romana a protestat prin purtatorul de cuvant Constatin Stoica.
Avand in vedere contextul in care a fost dat publicitatii dosarul fostului Patriarh al BOR si apropierea alegerilor pentru PE, apreciem ca efect imediat uzitarea dosarelor de cadre din arhiva CC al PCR ca instrumente de presiune prin mediatizarea trecutului unor personalitati implicate in viata politica a Romaniei.

Un istoric neo-comunist: secretarul Comisiei Tismaneanu, Cristian Vasile

Cristian Vasile este un tanar cercetator, angajat al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucuresti, care in ultimii doi ani „a avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasa”, ca sa folosim termenii articolului din Cotidianul dedicat patriarhului Iustin Moisescu. Cunoscut inainte pentru studiile sale controversate referitoare la viata religioasa din Romania din perioada comunista si pentru colaborarea la revista „22”, Cristian Vasile a devenit unul dintre actorii importanti ai „Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania” (prima „Comisie Tismaneanu”), in prezent ocupand functia de secretar al „Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania” (a doua „Comisie Tismaneanu”). Ca membru al primei comisii Cristian Vasile a fost unul din semnatarii capitolului dedicat Cultelor din cunoscutul raport care urmeaza sa fie in cele din urma publicat la Editura Humanitas.

Asa cum a aratat intr-un articol din „Ziua”, din 14 martie 2007, cunoscutul publicist Dan Ciachir, pasajele subscrise de Cristian Vasile sunt lesne recognoscibile deoarece domnia sa nu face altceva decat sa preia in raport paragrafe intregi din propria carte intitulata „Biserica Ortodoxa Romana in primul deceniu comunist” publicata in 2005.
Dupa cum se stie, chiar in perioada activitatii „Comisiei Tismaneanu I”, s-a facut caz de necesitatea imperioasa a accesului nemijlocit la documente din Arhivele SRI sau din Arhivele Nationale. In mod firesc s-a pus intrebarea ce au studiat in plus acesti istorici daca capitolul dedicat cultelor din Raport este intr-o proportie foarte mare tributar lucrarii mai vechi a d-lui Cristian Vasile, informatiile noi putandu-se numara pe degetele de la o mana. In acest caz, autorul capitolului a invocat numarul redus de pagini pe care l-a avut la dispozitie, dar acest lucru nu explica totusi de ce multe pagini din capitolul dedicat Cultelor nu sunt decat preluari fragmentare, adesea fara logica, din cartea amintita.
Patriarhia Romana a initiat elaborarea unui document cu caracter intern care sa analizeze continutul capitolului dedicat cultelor din raportul Tismaneanu. A rezultat un document de nu mai putin 53 de pagini in care expertii desemnati au aratat deopotriva greselile de informare si utilizarea in mod tendentios a documenetelor istorice. Miza ideologica a capitolului nu este alta decat atacul la persoana raposatului patriarh Teoctist care este scos, nici mai mult, nici mai putin, decat ca principalul vinovat de toate nenorocirile in viata religioasa din Romania din 1945 pana astazi. In acest scop, numeroase date extrem de importante au fost omise, elemente obscure au fost scoase in relief si s-a interpretat in mod tendentios documente cum ar fi, spre exemplu, memoriile cardianalului greco-catolic Iuliu Hossu. Concluzia acestui „contra-raport” este ca avem de-a face nu cu o opera stiintifica onesta, ci cu un produs ideologic. Asemenea abordari erau curente inainte de 1989 cand lucrarile si manualele de istorie contemporana romaneasca exagerau in mod grosolan rolul jucat de partidul comunist in viata societatii romanesti si minimizau cu buna stiinta rolul jucat de partidele istorice, de diversele categorii sociale si grupari religioase. Asemanarea de metoda dintre studiul lui Cristian Vasile si operele istoricilor comunisti ar putea sugera un posibil caracter „neo-comunist” al gandirii acestui tanar istoric.
Cum am spus, sunt foarte putine elemente de noutate in capitolul amintit, rezultate nemijlocit din cercetarea comisiei. Unul dintre acestea este pretinsa colaborare cu Securitatea a Patriarhului Justin Moisescu, afirmatiile cuprinse in raport fiind reiterate zilele acestea intr-un articol din Cotidianul.
O prima chestiune care trebuie spusa este de ordin istoric, anume presupusa legatura intre „colaborationsimul” lui Justin Moisescu si accederea lui in scaunul patriarhal. Este vorba de „ascensiunea sa spectaculoasa” din postul de profesor la Institutul Teologic din Bucuresti la treapta de Arhiepiscop al Sibiului. Nu vedem ce este spectaculos aici deoarce, si inainte de 1944, si in perioada comunista, si dupa 1990, au existat astfel de cazuri. Amintim aici in ordine: numele lui Irineu Mihalcescu, Nicolae Mladin si Laurentiu Streza. Apoi, se sugereaza faptul ca Justin Moisescu ar fi fost santajabil in virtutea legaturilor sale trecute cu Miscarea Legionara. Ori, Justin Moisescu se numara printre teologii cel mai putin implicati in activitatea Miscarii Legionare. Iata doar cateva elemente care pun in discutie inferentele lui Cristian Vasile, care nu au nici o dovada palpabila ca ascensiunea lui Justin Moisescu in scaunul de la Sibiu se datoreaza conditiei sale de informator. Lucrul acesta nu era catusi de putin o conditie pentru a accede in trepte episcopale, Cristian Vasile nefacand altceva decat sa sugereze in mod abuziv ca toti ierarhii din perioada comunista au ajuns in functii in urma colaborarii cu Securitatea.
Lucrurile sunt mult mai simple. Conform Legii cultelor din 1948, orice persoana cu functii de conducere a oricarui cult din Romania depunea un juramant prin care era datoare sa nu intreprinda nimic impotriva ordinei democratice si mai mult decat atat sa aiba grija ca nici unul din subordonatii sai sa nu participe la actiuni indreptate impotriva ordinei comuniste. Daca acest juramant ar fi considerat o infractiune, toti sefii religiosi care au activat inainte de 1989, de la toate cultele, ar trebui sa fie inculpati.Printre altele Cristian Vasile s-a plans ca a putut doar citi dosarul de la SRI fara a avea voie sa faca insemnari sau copii dupa el. Dumnealui nu stie ca nu este vorba de un abuz al SRI, ci de respectarea intru totul a „Legii de organizare si de functionare a Serviciului Roman de Informatii”.
Dupa cum se stie, au existat numeroase dispute privind accesul publicului larg – intre care se inscriu si istoricii – la documentele din arhiva fostei Securitati. Conform „Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica”, publicata in Monitorul Oficial din 9 decembrie 1999, singura institutie abilitata sa faca deconspirari conform unor proceduri foarte precise si sa puna la dispozitia cercetatorilor acreditati date si informatii la activitatea Securitatii este CNSAS. CNSAS solicita date si informatii de la SRI pe baza unor proceduri clare, astfel incat sa se evite publicarea unor date care sa vizeze siguranta nationala. In art. 20 se spun urmatoarele:
Alin 1. „Colegiul Consiliului primeste in gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de prezenta Lege, detinute de organele de Scuritate, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala. (…)
Alin 3. Serviciul Roman de Informatii, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale, Arhivele Nationale si oricare alta institutie publica sau privata, precum si persoanele fizice, care detin asemenea documente, sunt obligate sa asigure acest drept de acces si sa le predea de indata Colegiului Consiliului. (…)
Alin 6. Stabilirea in concret a dosarelor care privesc siguranta nationala prevazute la alin. 1 se va face de comun acord de Consiliu impreuna cu institutiile detinatoare. In caz de divergenta, hotararea va fi adoptata de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.”
Prin urmare, CNSAS este singura institutie abilitata sa solicite date referitoare la persoane care au colaborat cu Securitatea ca politie politica si sa le faca publice. In acest caz, conform art. 6 din Legea 187 spune foarte clar: „Dispozitiile articolului 45, alin. 2, din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii precum si ale art. 20, alin. 2 si ale art. 22 cu referire la anexa nr. 6 din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996 nu sunt aplicabile dosarelor la care se refera art. 1 si datelor solicitate in temeiul art. 2 din prezenta Lege (187), care nu pot fi considerate ca privesc siguranta nationala a Romaniei”.
Cristian Vasile, ca sa fie in perfecta legalitate, trebuia sa solicite CNSAS date si informatii referitoare la persoana fostului patriarh Justin Moisescu, deoarece doar CNSAS pe baza art. 6 putea sa provoace declasificarea eventualului dosar pastrat in arhiva SRI. Nu putea sa faca acest lucru in calitate de petitionar indreptatit, deoarece CNSAS poate sa faca deconspirari numai referitor la persoane care ocupa sau candideaza la o demnitate sau functie in prezent, nefacand asemenea deconspirari pentru persoane decedate. Singura optiune pentru a avea acces la date despre patriarhul Justin Moisescu era in calitate de cercetator acreditat conform Legii 187. Numai daca dosarul lui Justin Moiesescu se afla in arhiva CNSAS si era dat spre cercetare, Cristian Vasile putea sa publice date din cuprinsul lui. Situatia, asa cum o prezinta domnia sa, este mai grava si il face pasibil de incalcarea mai multor legi.
Dosarul Justin Moisescu, daca exista in Arhiva SRI, este clasificat si poate fi consultat numai in conditiile prevazute in Legea 14 din 24 februarie 1992 care, in art. 45, spune: „Documentele interne de orice fel ale serviciului roman de informatii au carcater de secret de stat, se pastreaza in arhiva sa proprie si nu pot fi consultate decat cu aprobarea directorului in conditiile Legii. Documentele, date si informatiile SRI pot deveni publice numai de trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare. SRI preia spre conservare si spre folosinta fondurile de arhiva ce privesc siguranta nationala ale fostelor organe de informatii cu competenta pe teritoriul Romaniei. Fondurile de arhiva ale fostului depratament ale Securitatii Statului, ce privesc siguranta nationala nu pot deveni publice decat dupa trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei Legi.”
In Legea nr. 182 din aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate, la art. 28 se spun urmatoarele:
Alin 1. „Accesul al informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii dupa o notificare prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat Alin. 2. Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare prevazute la art. 15, lit. f, in urma verificarilor efectuate cu acordul scris al persoanei in cauza asupra acesteia. Persoanele juridice, cu exceptia celor prevazute la art. 25, alin. 2 si 3, notifica Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat eliberarea autorizatiei de acces.”
Cu alte cuvinte, Cristian Vasile, pentru a vedea dosarul lui Justin Mosescu la SRI trebuia sa obtina o asemenea autorizatie, iar documentarea trebuia sa aiba exclusiv un caracter intern, informatiile aflate nefiind destinate publicarii decat dupa 40 de ani, conform Legii. Dezvaluirea de Cristian Vasile a datelor publicate in Raport si in ziarul Cotidianul il face pasibil sa intre sub incidenta art. 169 din Codul Penal al Romaniei. Iata cateva chestiuni la care d-l Cristian Vasile ar trebui sa dea un raspuns.

LEONTE TISMANEANU IN VIZIUNEA CC AL PCR

„PARTIDUL MUNCITORESC ROMAN/COMITETUL CENTRAL – Comisia Controlului de Partid – Bucuresti, 28 ianuarie 1964 – REFERAT cu privire la cererea de reincadrare in partid a lui TISMANEANU LEONTE. Nascut la 26 februarie 1919 in Soroca, URSS/ Originea sociala: functionar/ Nationalitatea: evreu/ Studii: 3 clase de liceu si 2 ani Facultatea de Litere/ Data incadrarii in partid: 1933/ In prezent este secretar al Comitetului raional de Arta si Cultura din raionul T. Vladimirescu. – TISMANEANU LEONTE intre anii 1930-1933 a activat in randurile UTC la Bucuresti ca secretar al Comitetului Sectorul II Negru, apoi la Braila si Galati.

In 1933 a fost primit in PCR. In acelasi an a fost arestat si condamnat la 6 luni inchisoare. In 1934, dupa eliberarea din inchisoare, a fost secretar al Comitetului judetean de partid din Soroca, apoi a fost rechemat de partid la Bucuresti, incredintandu-i-se functia de secretar al Comitetului de partid al Sectorului III Albastru. In 1935, cu prilejul caderii organizatiei UTC din Capitala, a fost arestat de catre organele Sigurantei, care au gasit la perchezitia facuta in locuinta lui unele materiale de partid (manifeste, un manuscris, o scrisoare). La cererile Sigurantei, el a refuzat sa faca declaratii. La Cabinetul de Instructie al Consiliului de Razboi, fiind interogat in legatura cu materialele gasite in locuinta lui de catre organele Sigurantei, a sustinut ca ele nu-i apartin si nu cunoaste provenienta lor, insa a declarat ca in locuinta lui veneau intre altii Oigenstein Lew (Leonte Rautu) , Ghilman Froim, Rabinovici David, Feldman Boris, Tatiana Leabis, Hermina Marcusohn (mama lui Vladimir Tismaneanu) si Tilea Tukerman, care erau prietenii lui si posibil ca cineva dintre ei, in lipsa lui, sa fi lasat in camera sa acele materiale.

Mentionam ca, in urma acestei declaratii, tovarasii amintiti nu au suferit nici o consecinta din partea autoritatilor. Dupa eliberarea lui din inchisoare a fost implicat intr-un proces la Soroca si condamnat la 6 luni inchisoare. Aceasta condamnare nu a executat-o, deoarece, fiind in ilegalitate, nu a fost gasit de Siguranta. In anul 1937, in cadrul actiunii initiata de partid pentru ajutorarea luptei poporului spaniol, s-a inrolat voluntar in Brigazile Internationale din Spania Republicana, unde a fost primit in Partidul Comunist Spaniol (ceea ce este definit astazi drept terorism). Sustine ca, pe front, fiind ranit i s-a amputat bratul drept. La inceputul anului 1939 s-a retras impreuna cu Bragazile Internationale in Franta, de unde, in acelasi an, cu un grup de tovarasi, a fost trimis in URSS.

Intre anii 1939-1941 a urmat Institutul de limbi straine din Moscova, apoi a muncit ca redactor si crainic la postul de radio – responsabil pentru emisiunea in limba romana, indeplinind aceasta functie pana in anul 1948, cand a revenit in tara. Dupa venirea lui in tara a muncit in aparatul CC al PMR la Directia de Propaganda si Agitatie, iar din 1952 a fost director adjunct al Editurii Politice si sef al catedrei de marxism la Universitatea „C. I. Parhon”. A fost si sef al catedrei de marxism la Scoala de Stiinte Sociale „A. A. Jdanov”, iar, la infiintarea revistei „Probleme ale pacii si socialismului”, un timp scurt a fost reprezentant al PMR in redactia revistei.
In luna mai 1960, adunarea generala a organizatiei de baza de la Editura Politica a hotarat excluderea lui din partid pentru urmatoarele motive: In anul 1960 partidul a cercetat abaterile grave de la principiile si regulile statutare de partid ale lui Kotovschi Grigore, care, in discutiile purtate in cercul sau de prieteni, timp indelungat a ponegrit politica economica a partidului, cadrele sale si a cautat sa justifice activitatea fractionistilor Pauker-Luca. Cu acest prilej, s-a stabilit ca TISMANEANU LEONTE a participat la o serie de asemenea discutii cu Kotovschi Grigore si a impartasit parerile si calomniile antipartinice ale acestuia.
Dupa demascarea fractionistilor Pauker-Luca, TISMANEANU LEONTE, in discutii cu Kotovschi Grigore, a pus la indoiala justetea hotararilor partidului in demascarea grupului antipartinic fractionist. Sub influenta acestora, considera gresita politica partidului privind dezvoltarea cu precadere a indistriei grele, adoptand teza antileninista asupra dezvoltarii egale si paralele a sectoarelor A si B. Atunci cand Kotovschi Grigore impreuna cu celelalte elemente in cadrul discutiilor purtate intre ei au incercat sa interpreteze documentele Congresului al XX-lea [al PCUS] in favoarea reabilitarii grupului antipartinic-fractionist, indeosebi a lui Ana Pauker, si TISMANEANU LEONTE s-a asociat parerii acestora.
In timpul cercetarii de catre partid a acestor manifestari antipartinice, TISMANEANU LEONTE nu y lamurit pe deplin abaterile lui, ale lui Kotovschi Grigore si ale acelora cu care a purtat discutii. Dimpotriva, cauta ca in intalnirile cu Kotovschi sa se informeze reciproc si sa se puna de acord in legatura cu declaratiile pe care urmau sa le dea la partid. Pus in fata dovezilor, pana la urma el a recunoscut abaterile avute.
Dupa excluderea din partid, in ultimii ani TISMANEANU LEONTE a adresat mai multe memorii Comisiei Centrale de Partid in care s-a situat pe o pozitie partinica de analiza autocritica a abaterilor avute, pe care le regreta si le condamna. Astfel, el arata: „Ajutorul primit de la tovarasi in timpul cercetarii…, infierarea greselilor si fatarniciei de care au dat dovada, mi-au fost de un real sprijin, au contribuit la intelegerea radacinilor raului de care eram ros, la intelegerea faptului ca, prin activitatea mea antipartinica, cu caracter fractionist, m-am pus singur in afara randurilor partidului … M-am asociat cu elemente antipartinice, purtand discutii si punand in discutiei masuri adoptate de conducerea partidului in unele probleme economice, de cadre, deviatori etc. Regret sincer abaterile savarsite care vor cosntitui o pagina neagra in viata mea”.
Din 1959, TISMANEANU LEONTE munceste la Sfatul Popular al raionului T. Vladimirescu, ca sef al Sectiei Culturale, iar ulterior ca secretar al Comitetului raional pentru Cultura si Arta. Tovarasii din conducerea Sfatului Popular si din biroul organizatiei de baza arata ca TISMANEANU LEONTE in diferit imprejurari a subliniat justetea masurii luata de partid fata de el si cu nici un prilej nu s-a manifestat la el repetarea abaterilor avute in trecut. Totodata, tovarasii apreciaza ca, in cadrul muncii politico-educative de masa, TISMANEANU LEONTE a dovedit partenitate si atitudine justa fata de sarcini si hotararile partidului. A indrumat cu competenta colectivul sau de munca in fata caruia se bucura de prestigiu.
Sectorul condus de TISMANEANU LEONTE a obtinut succese in depasirea planurilor de cititori si carti difuzate, extinderea retelei culturale, au fost premiate pe tara si pe capitala unele biblioteci, echipe artisticc de amatori etc. Aceste aprecieri sunt confirmate si de catre organele de partid raional si orasenesc. Din examinarea situatiei lui TISMANEANU LEONTE de la excluderea lui din partid rezulta ca el a depus eforturi pentru reabilitarea sa si a tras invatamintele corespunzatoare din masurile luate fata de el de catre partid.
Tinand seama de pozitia adoptata fata de abaterile savirsite, de munca de reabilitarea pe care a desfasurat-o, cat si de faptul ca de tanar s-a incadrat in miscarea muncitoreasca revolutionara, – Comisia Controlului de Partid supune spre aprobarea Biroului Politic al CC al PMR: – Reincadrarea in partid a lui TISMANEANU LEONTE cu data luarii hotararii; – In cadrele de evidenta sa se mentioneze ca intre anii 1933-1960 a fost membru de partid. LS/ COMISIA CENTRALA DE PARTID, PRESEDINTE – D. Coliu”.

Comentarii

  1. EUROCONCITADINUL a zis:

    SUNT MAI MULTE CAI CARE DECLANSAZAFOARTE MULTE INTREBARI SI IATA UNELE DINTRE ELE:
    -DE CE S-A DECLANSAT ACEASTA,,SCHISMA”ACUM SI NU
    CAND TRAIA PREA FERICITUL????
    -CINE ESTE DE FAPT ACEST TISMANEANU????ESTE INTR-ADEVAR UN FOST SECURIST SAU UN SPION
    ACTIVAT ACUM???
    -CE A TINUT IN LOC ACEASTA DESFASURARE DE
    EVENIMENTE SECURISTO-BISERICESTI?????? SA FI FOST LA MIJLOC PRECEDENTII PRESEDINTI??
    -DE CE SE SARE DE LA BISERICA LA STRUCTURI COMUNISTE SAU DE SECURITATE??
    -DE CE TINTA ESTE SI BASESCU???
    -CE ROL ARE IASUL CARE A TRIMIS IN POLITICA PE FENECHIU SI IN GUVERN PE CHIUARIU??
    SECURITATE + BISERICA + IASI CRED CA DEJA NE
    APROPIEM DE PRETENARII NOSTRII SECULARI DE LARASARIT SI ATUNCI E CLARA TREABA.DE AIA NU SE DORESTE O INALTA FATA BISERICEASCA DIN MOLDOVA.
    DE ACEEA SE VREA UN MEGAPREOT DIN PARTEA OLTENIEI SAU BANATULUI.NENORICITII SUNTEM NOI
    ENORIASII CARE DACA PUNEM MEGAPREOT DINBANAT
    NE DUCEM CATRE BISERICA CATOLICA IAR DACA
    IL PUNEM DIN MOLDOVA NE APROPIEM DE ,PRETENARI’
    RESTUL DIN ARTICOL CHESTIA CU DOSARE FURATE
    MASLUITE,ASCUNSE ASTA S-A REZOLVAT DE MULT
    PE VREME LUI ,,BARBA ALBA”,PROTECTORUL LUI ILIESCU DIN SEDIUL TELEVIZIUNII IN 89′.EU
    ASA ZIC.IN ULTIMUL RAND NU CRED CA BISERICA CATOLICA S-A IMPLICAT DEOARECEEA ESTE CU PECETEA PUSA-N FRUNTE INCA DE PE VREMEA INCHIZITIEI CAND A UCIS IN NUMELE DOMNULUI.INTREBARI SUNT MULTE
    SI ESTE PACAT CA IN LOC SA NE VEDEM DE NECAZURILE NOASTRE SE TOT MARSEAZA PE TOT FELUL DE CHESTIUNI UNDE NU E TREABA NOASTRA,MA REFERLA BISERICA.ADICA TIGANILOR LI SE RESPECTA STAREA
    DE,,STABOR”(LEGIUITOR)IAR BISERICA FIE
    ORTODOXA SAU NEORTODOXA ,,BENEFICIAZA” DE
    ATENTIA UNUI CA TICU DUMITRESCU CARE INVENINEAZA,CA SA SE RAZBUNE,ANIICAT A STAT LA ZDUP,PENTRU CA FLUIERASE IN BISERICA.OM
    BATRAN CARE IN LOC SA SE REGASEASCA IN SLUJBELE
    RELIGIOASE FACE CE FACE.

Adauga un comentariu

*