Un microb pentru Cernobâl

Cercetătorii americani au reuşit să descopere în ce mod un anumit tip de bacterie reuşeşte să supravieţuiască după expunerea la radiaţii în cantităţi ce depăşesc de o mie de ori doza fatală pentru om.

Totodată, ai au demarat un proiect în vederea creării unei substanţe antiradiaţie, notează cotidianul rus Gazeta.Ru. Studiul realizat sub îndrumarea doctorului Michael J.Daly, în cadrul Departamentului de Pataologie al Uniformed Services University of the Health Sciences /USU/ a dezvăluit în sfârşit cauza rezistenţei bacteriei Deinococcus radiodurans la niveluri de radiaţie extrem de înalte.
Se pare că microbul este protejat în faţa radiaţiilor de un puternic mecanism de apărare al albuminei, care împiedică oxidarea acesteia în timpul întregii perioade de iradiere.
Deinococcus radiodurans poate exista la un nivel de radiaţie de o mie de ori mai mare decât cel necesar pentru a ucide majoritatea organismelor vii, între care şi omul. Această calitate a bacteriei s-ar putea dovedi utilă pentru curăţarea mediului după emiterea unor mari cantităţi de radiaţii.
Principiul de bază al radiobiologiei pleacă de la premiza că radiaţia este extrem de periculoasă din cauza acţiunii pe care o exercită asupra ADN-ului. În opinia lui Daly, lucrurile nu stau aşa. De fapt, capacitatea celulelor de a supravieţui la un nivel de radiaţie ridicat depinde de cantitatea albuminei distruse în perioada iradierii.
De remarcat că doza de radiaţie care ar putea provoca distrugeri minore ale ADN-ului din celulele sensibile la radiaţie poate provoca o distrugere substanţială a albuminei în cazul celulelor rezistenţe la radiaţie, expuse unor doze identice. Astfel, noul model de distrugere prin iradiere mută accentul de pe distrugerea ADN-ului pe distrugerea albuminei. În celulele de sensibilitate înaltă faţă de iradiere, ADN-ul, responsabil pentru restabilirea albuminei, este distrus şi el. În celulele rezistente, fermenţii responsabili pentru ”reparaţie” supravieţuiesc şi funcţionează cu o mai mare eficienţă după iradiere, deoarece sunt protejaţi de un mecanism chimic special, în care este implicat şi ionul de mangan bivalent.
Noul model al rezistenţei efective a celulelor în faţa iradierii permite o trecere în revistă a rezultatelor contradictorii obţinute în ultimele două decenii şi demonstrează existenţa unor puternice radioprotectoare pe bază de mangan, care preîntâmpină distrugerea albuminei, subliniază Gazeta.Ru.
Daly speră că selectarea din celule a bacteriei, iar apoi implantarea radioprotectoarelor pe bază de mangan în celulele sensibile la radiaţie le va putea face rezistenţe faţă de iradiere, cel puţin pentru o perioadă de timp.
Activitatea grupului de cercetători americani deschide noi posibilităţi pentru protejarea în faţa radiaţiilor. Potrivit cercetătorilor, pe viitor este posibilă crearea unor preparate care să înlesnească restabilirea după o iradiere. În afară de aceasta, va fi posibilă şi o înlesnire a procesului de curăţare biologică a mediului înconjurător după o poluare radioactivă, dat fiind că multe tipuri de bacterii, capabile să curăţe biologic mediul înconjurător, sunt sensibile la radiaţie.
Potrivit specialiÅŸtilor, studierea D.Radiodurans ne permite deja să înÅ£elegem cum pot fi făcute aceste microorganisme mai rezistente la radiaÅ£ie. ImportanÅ£a pentru ecologie a acestui studiu este subliniată ÅŸi de sponsorul ei: Programul pentru Ecologie ÅžtiinÅ£ifică din cadrul Departamentului pentru Energetică al SUA /US Department of Energy Office of Science’s Environmental Remediation Science program (ERSP)/. Lumea ÅŸtiinÅ£ifică a putut afla de acest studiu important în numărul din 20 martie al publicaÅ£iei PLoS Biology, precizează în final cotidianul rus.
/Rompres/