Taranul roman este asaltat de numerosi agenti care incearca sa-i determine sa acceada la miliardele de euro din fondurile structurale destinate agriculturii de UE. Exista teama de a nimeri intr-un alt fel de CAP.
La fel ca pe vremea colectivizarii, taranii romani sunt sfatuiti sa se asocieze. In fiecare saptamana, la poarta lor bat diferite persoane care incearca sa-i lamureasca, ii cheama la Caminul cultural, unde le fac proiectii de filme. Aici ei cunosc termeni noi, precum „accesare”, „criterii de eligibilitate”, vechile si lichidatele CAP-urile fiind denumite acum „exploatatii agricole”.
Caravana „Fermier in Europa” tine pana pe 8 decembrie. Peste trei saptamani suntem deja in Europa. E greu de spus daca pana atunci taranii vor intelege rigorile europene. Masini ale Ministerului Integrarii, in care se afla specialisti din agricultura, ajung in cate 20 de comune din fiecare judet.
Este vorba despre un munte de bani. SAPARD a dat un miliard de euro in sase ani, insa fondurile structurale pentru agricultura care se pot incasa intre 2007 si 2013, sunt de opt miliarde de euro! Ungaria a reusit sa atraga, in primul an de dupa aderare, 15 la suta din fondurile disponibile pentru agricultura.
Taranul roman nu pare entuziasmat de maldarul de euro ce s-ar revarsa in buzunarele sale, el intreaba cui va vinde produsele pentru ca nu i le cumpara nimeni. Cota de lapte? Si pe vremea colectivizarii se discuta despre ea.
„Daca va uniti si formati un grup de producatori, puteti negocia pretul la care sa va vindeti laptele catre procesatori”, li se spune, dar prea putini cred acest lucru. Expresia „cota de lapte” era la moda si pe vremea cooperativizarii, si-atunci taranii s-au speriat.
Acum „cota” inseamna altceva, nu se refera la ce ai de dat la stat din munca ta, ci la cantitatea pe care ai dreptul s-o produci si s-o vinzi.
Taranul, se pare, ramane obsedat de aceeasi problema care-l apasa: cui mai vinde, pentru ca au fost desfiintate centrele de colectare, iar in piata i se interzice?
Dan MINDIRIGIU
