Zilele acestea, Inspectoratul Scolar a gãzduit un moment emotionant: iesirea la pensie a lui Eugen Teirãu, cel mai “vechi†inspector scolar. Atat de vechi (peste 20 de ani de activitate la ISJ Bacãu si 43 de ani la catedrã) incat s-a nãscut gluma cã acesta ar fi fost inspector inainte de a se infiinta Inspectoratul.
Festivitate de “bun venitâ€
Momentul s-a desfãsurat in sala mare a Inspectoratului, care s-a dovedit a fi neincãpãtoare. Asta pentru cã Teirãu a considerat cã nu este doar un eveniment al lui, ci si un eveniment al institutiei, De aceea a organizat o intalnire cu fostii inspectori generali, o intalnire intre generatiile de inspectori, respectiv “o intalnire de suflet a oamenilor scoliiâ€.
Sala a devenit neincãpãtoare pentru toti acestia si mai ales pentru vorbele mari care s-au rostit, poate prea mari pe alocuri. Momentul s-a desfãsurat sub (hiperbolica) denumire “Omul cetãtii se retrage†pentru cã “sunt un om in multitudinea oamenilor, un slujitor in aceastã mare si durabilã cetate care este scoala romaneascãâ€, dupã cum a mãrturisit venerabilul inspector.
Dupã depãnarea amintirilor legate de anii petrecuti in diferite echipe de inspectori, cei prezenti in salã – majoritatea foste cadre didactice iesite la pensie – i-au urat “proaspãtului absolventâ€, “bun venit in marea armatã a pensionarilorâ€.
Portretul inspectorului ideal
Eugen Teirãu a prins trei generatii de inspectori: cea de dinainte de ‘90, cea dintre ‘90-‘98 si cea panã in 2006. Dupã atatia ani in domeniu, considerã cã un adevãrat inspector scolar trebuie sã fie la dispozitia cadrului didactic, nu invers. “El trebuie sã-l primeascã cu sufletul deschis, nu sã-i vorbeasã de sus.
Asta pentru cã profesorul vine la inspector pentru cã are nevoie de un sfat. Dupã limbajul nou, vrea consiliere in specialitate. Dar poate si in probleme de viatã. Mie spre exemplu mi s-a intamplat sã contribui la nedestrãmarea unei familii, indrumand o tanãrã invãt ãtoare ce sã facã intr-un moment greu.
Totodatã, oamenii trebuie sã te vadã cã esti profesionistâ€. Pe viitor insã, inspectorul va fi doar un fel de mediator, in genul inspectorului de management de azi. “Dar sunt convins cã scoala romaneascã nu este pregãtitã pentru descentralizare, precum renuntarea la directori, la personalitatea juridicã a scolilor. Autonomia va dãuna pentru cã romanul este obisnuit sã aibã sefâ€.
Dinastia Teirãu
La festivitate, Ion Fercu, director al Grupului Scolar “Ion Borcea†Buhusi, a inmanat, doamnei Teirãu, o diploma cu felicitãri pentru “dinastia Teirãuâ€. S-a fãcut astfel referire la cei doi bãieti ai lor, care, asa cum se intamplã cu majoritatea copiilor de cadre didactice, nu au urmat meseria tatãlui, “De ce sã-si batã capul, sã stea noaptea sã corecteze caiete, sã pregãteasã fise?â€. Baietii au ales alt drum, mai fasnet, anume spre Anglia,la muncã, dupã facultate.
Cu agoniseala de acolo, si-au deschis in Romania o mica afacere in panificatie. Cat despre “tanarul pensionarâ€, acesta ne-a mãrturisit cã dacã ar fi sã o ia de la inceput, tot in domeniul invãtãmantului ar lucra.
Aida PULPAN
