Daca egalul cu FC National din prima etapa si jocul destul de bun facut la Timisoara in ciuda rezultatului nesatisfacator ne mai dadeau sperante intr-o revenire in cartile diviziei A, umilinta in fata galatenilor ne-a dat cu capul de realitate.
Jocul Bacaului a fost sublim, magnific, extraordinar… dar a lipsit cu desavarsire. „Galben-albastrii” nu s-au vazut in teren desi, teoretic, intalneau o echipa apropiata ca valoare, si care ar fi putut fi o candidata la „matineu” in acest sezon.
Dupa o victorie de rasunet in „Groapa” si dupa un egal destul de „ciudat” in fata propriilor suporteri impotriva lui Poli Iasi, fosta echipa a lui Marius Stan, Otelul a explodat din nou pe terenul trupei lui Sechelariu, facand un joc de exceptie care i-a lasat cu gura cascata pe putinii suporteri prezenti in tribune si pe majoritatea „specialistilor” de oficiala.
Daca primul gol a fost primit prosteste, dupa o greseala de divizia Onoare a apararii bacauane, iar al doilea a venit dupa un hent destul de clar al galatenilor, celelalte doua goluri au fost primite perfect meritat daca se poate spune asa.
Ba mai mult decat atat, trupa lui Cristi Popovici ar fi putut incasa inca niscaiva „boabe” daca nu ar fi avut noroc de bara si de interventiile de ultim moment ale fundasilor care au limitat intrucatva proportiile scorului.
Una peste alta insa, meciul a fost jucat, rezultatul consemnat, iar sperantele bacauanilor de a mai vedea si la anul pe Steaua, Rapid sau Dinamo sub lumina reflectoarelor stadionului Municipal naruite aproape definitiv, cu nu mai putin de 12 etape inainte de finalul campionatului.
Ne uitam numai la arbitri
Dupa incheierea supliciului bacauan, presedintele Gheorghe Chivorchian a acuzat arbitrajul intalnirii, ca fiind unul oarecum partinitor si una dintre principalele cauze ale infringerii zdrobitoare suferite de „tauri” pe propriul teren.
Pentru cine a vazut insa meciul, maniera de a fluiera a fost ultima problema a bacauanilor. Greseala flagranta de la golul al doilea al otelarilor nu poate „umbri” in nici un fel prestatia dezastruoasa a elevilor lui Cristi Popovici. Sau, mai degraba, jocul superb al Galatiului in fata unei echipe fara forma, fara fond si fara punct si virgula.
Mergem pe mana Dulaului?
Din ce se vede in teren in acest moment, Bacaul pare cea mai serioasa candidata la retrogradare la finele acestui sezon. Poate doar cu exceptia Pandurilor lui Condescu. Patron care se pare ca a facut o „greseala de incepator” tocmindu-l pe Viorel Hizo sa scoata echipa din zona fierbinte a clasamentului.
Sa nu uitam ca la Piatra Neamt suporterii Ceahlaului inca au tricouri acasa pe care scrie „Hizo, ne-ai retrogradat!” Sa vedem cateva asemenea haine si la Targu Jiu? Nu ca ne-am bucura de raul altuia, dar alta sansa se pare ca nu avem. Ca si in ultimii ani, trebuie sa fie alte echipe care sa nu ne lase sa retrogradam pentru a mai smulge inca un an de prima liga.
Demisia, demisia!
O faza mai degraba hilara pentru cei care au ales sa urmareasca meciul pe micile ecrane a fost cand camera televiziunii care a transmis partida s-a fixat pe singurul suporter bacauan din spatele bancii „galben-albastrilor” care incepuse sa-i strige lui Cristi Popovici „Demisia!”.
Chestionat in legatura cu aceasta scandare dupa incheierea partidei, antrenorul bacauanilor a declarat ca se pune la dispozitia clubului insa nu ar dori sa paraseasca banca tehnica a echipei pentru ca ar echivala cu un act de lasitate. Daca ne gandim la aventura Ilie Dumitrescu, parca inclinam sa-i dam credit tanarului tehnician.
Adi ENASOAIE
