Exasperat de eşecurile de reformare a poliţiei, preşedintele Ucrainei – Viktor Iuscenko a desfiinţat, în anul 2005, departamentul de control rutier al acestei instituţii, considerat simbol al corupţiei. Impactul acţiunii radicale a preşedintelui ucrainean asupra publicului larg din întreaga lume a fost extrem de puternic, subiectul fiind atât de comentat şi întors pe toate feţele încât nimeni nu a mai băgat de seamă când acest segment al poliţiei s-a reînfiinţat, în ce condiţii şi la cât timp după condamnarea la dispariţie.
În contraexemplu, puţini sunt cei ce-şi amintesc declaraţiile primului ministru al României din anul 2007, Călin Popescu Tăriceanu, conform cărora poliţia economica urma să fie desfiinţată, iar competenţele de cercetare penală pe aspecte ce ţin de criminalitatea economico-financiară să fie preluate de Garda Financiară. Nu s-a realizat nimic în acest sens, situaţia actuală nefiind schimbată în bine.
La o răscruce similară ne situăm în prezent în România în urma intenţiei ministrului Dan Nica de a desfiinţa serviciul de informaţii al Poliţiei. Confruntată cu scandaluri legate de corupţie dar şi cu o imagine terfelită în timp, componenta informativă a Poliţiei pare a fi în imposibilitatea de a reveni în cărţi în structura actuală. Măsura ar fi, în acest moment, un exerciţiu de imagine ce ar putea aduce beneficii în acest segment al sferei serviciilor secrete, atât în conştiinţa opiniei publice, dar şi în plan internaţional. O abandonare a proiectului ar face ca această „bombă” să fâsâie şi să adâncească neîncrederea în Poliţie în general şi în ministrul Nica şi Guvern în particular. Deja se înregistrează rezistenţă la această măsură radicală, preşedintele Băsescu afirmând, din convingere ori în baza unor strategii preelectorale, că „