Mai multe firme de retail vestimentar, printre care şi grupul Benetton, au început să introducă în magazine manechine echipate cu tehnologia utilizată pe aeroporturi pentru a identifica răufăcători, în încercarea de a aduna date despre comportamentul clienţilor, asemenea retailerilor online.
Producătorul italian de manechine Almax a inventat manechinul EyeSee, care costă 4.000 de euro şi nu arată cu nimic diferit faţă de unul obişnuit, potrivit Bloomberg. EyeSee are însă ascunsă într-unul dintre ochi o cameră video cu software de recunoaştere facială, care face estimări despre vârsta, sexul şi rasa celor care trec prin faţa vitrinei. Pe baza informaţiilor astfel adunate, multe magazine şi-au modificat deja exponatele din vitrine, amenajarea şi promoţiile pentru a atrage interesul a cât mai mulţi potenţiali clienţi.„Este dubios. Nu te-ai aştepta să te analizeze un manechin”, comentează Luca Solca, analist la Exane BNP Paribas, Londra.Cererea pentru noul manechin este destul de ridicată. Potrivit producătorului, EyeSee este mai eficace decât sistemele tradiţionale cu acelaşi scop, implementate de obicei prin camerele de supraveghere din magazine, deoarece manechinul adună date de la înălţimea medie a unei persoane, „de la nivelul ochilor”. Odată cu evoluţia tehnologiei, retailerii se bazează în tot mai mare măsură pe profilele realizate prin prelucrarea variatelor informaţii pe care reuşesc să le adune despre consumatori. Procesul a fost consacrat de comerţul online, însă trece treptat graniţa către magazinele tradiţionale.”Orice software care poate ajuta la realizarea unor profile despre consumatori reuşind să păstreze anonimatul acestora este fantastic. Ar putea îmbunătăţi puternic experienţa de shopping, asortarea de produse, şi ar putea ajuta brandurile să-şi înţeleagă mai bine clienţii”, spune Uche Okonkwo, director executiv la compania de consultanţă Luxe Corp. Manechinul, lansat în luna decembrie a anului trecut, este acum prezent în magazine din trei ţări europene şi Statele Unite. Almax notează că, spre exemplu, un retailer de îmbrăcăminte a lansat o linie pentru copii după ce a constatat că aceştia reprezintă, în medie, mai mult de jumătate din traficul de consumatori de după-amiază. Un alt magazin şi-a modificat amenajarea vitrinei după ce a tras concluzia, pe baza datelor adunate de EyeSee, că bărbaţii petrec mai mult timp decât femeile la shopping în primele două zile din timpul unei promoţii.Contactat de Bloomberg, un purtător de cuvânt al Benetton a refuzat să comenteze unde şi de ce compania foloseşte EyeSee.Max Catanese, directorul general al producătorului de manechine, a refuzat să precizeze clienţii noului tip de manechin, făcând referire la clauzele de confidenţialitate din contracte. El a afirmat însă că cinci companii, inclusiv branduri improtante de modă, folosesc „câteva zeci” de manechine, iar comenzile depăşesc vânzările de până acum.Reprezentanţii Burberry Group şi Nordstrom susţin că nu se numără printre clienţii compainei italiene.Purtătorul de cuvânt al Norstrom a declarat chiar că introducerea software-ului de recunoaştere facială în magazine „ar putea merge prea departe”.Alte companii consideră că elaborarea unor profile despre clienţi pe baza datelor astfel adunate ridică probleme juridice şi de etică. Reglementările din SUA şi Uniunea Europeană permit folosirea camerelor de luat vederi în scop de securitate, iar retailerii sunt obligaţi să informeze clienţii că sunt filmaţi.Urmărirea persoanelor din considerente pur comerciale ar putea fi în afara regulilor şi ar putea fi interpretată drept accesarea de informaţii personale fără acord, spune Christopher Mesnooh, partener la casa de avocatură Field Fisher Waterhouse, în Paris.Catanese a precizat că Almax nu a întâmpinat până acum obstacole în vânzarea manechinelor EyeSee. Din moment ce tehnologia nu adună imagini, ci numai informaţii prin care sunt interpretate imaginile, retailerii sunt „acoperiţi” atât timp cât au licenţă pentru o televiziune cu circuit închis.Unele magazine au cerut compainei să modifice software-ul EyeSee pentru a putea face deosebirea între angajaţi şi clienţi, astfel încât să nu denatureze informaţiile adunate.
