Demonstraţia de forţă a sindicatelor: O manifestaţie marcată de oboseală şi frig închisă brusc

Prezentat la dimensiuni apocaliptice în ultimele zile, mitingul tuturor sindicatelor din România a reuşit să adune la Bucureşti, de „ziua moţiunii”, maximum 50.000 de oameni obosiţi şi înfriguraţi, care au părut că abia aşteaptă deznodământul pentru a se retrage spre case, la căldură.

Protestul a început, pentru unii, încă de marţi seară, aceştia pornind, cu autobuze şi microbuze, către Capitală din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Deşi au reclamat presiuni şi diverse şicane din partea poliţiştilor sau a oamenilor Autorităţii Rutiere Române, sindicaliştii au reuşit ca miercuri dimineaţă, pe o ploaie mocănească şi rece, să aducă, la ora anunţată pentru adunarea din Piaţa Victoriei în faţa Guvernului, în jur de 40.000 de protestatari.

Unii obosiţi de drum, alţii de licorile sorbite în lungile ore de stat pe scaun, sindicaliştii au scandat preţ de o oră în faţa Palatului Victoria, plecând apoi într-un şi mai obositor marş către Palatul Parlamentului, unde, din Piaţa Constituţiei, aveau să încerce să pună presiune pe parlamentari pentru a obţine debarcarea Cabinetului Boc V.

Mult-comentata implicare a social-democraţilor în mitingul sindicatelor din ziua moţiunii a fost confirmată cu câteva minute înainte de ora 11.00, când, înainte să înceapă marşul, protestatarilor li s-au alăturat mai mulţi PSD-işti de frunte, conduşi de însuşi liderul partidului, Victor Ponta. El a dat o tură printre oameni şi apoi a ajuns la capătul bulevardului Lascăr Catargiu, de unde coloana greu formată pleca în marş. Astfel, şefii PSD au reuşit să ajungă chiar în fruntea marelui şir de manifestanţi şi au afişat imediat un banner pe care era scris, cu litere roşii pe fundal alb – culorile partidului – mesajul „Criza sunteţi voi, România suntem noi”.

Imediat după ce s-au pus în mişcare, sindicaliştii au realizat că întreg marşul este condus de politicieni, care i-au trecut în plan secund. Revoltaţi, aceştia le-au cerut PSD-iştilor să treacă în coloană, însuşi Marius Petcu, preşedintele CNSALR-Frăţia, confederaţie cu care PSD are încheiat un protocol de colaborare, fiind cel care i-a trimis pe politicieni „mai în spate”.

Ponta şi ai lui au părut că înţeleg situaţia şi că nu se supără, cedând imediat conducerea coloanei organizatorilor de drept, sindicaliştilor. Aceştia au venit cu propriul banner, pe care se putea citi scris cu litere de-o şchioapă mesajul „Mitingul celor nemultumiţi”.

Social-democraţii conduşi de Ponta – Marian Vanghelie, Oana Niculescu-Mizil, Rovana Plumb, Dan Nica şi Liviu Dragnea – au rămas însă în rândurile doi-trei doar pentru câteva zeci de metri, ei apărând în câteva minute din nou în primul rând al coloanei, lateral, cu tot cu bannerul alb-roşu.

A urmat un joc în care social-democraţii măreau ritmul paşilor, sindicaliştii simţindu-se, la rândul lor, obligaţi să se grăbească şi chiar să fugă uneori, pentru a recâştiga capul coloanei. Pe ultima parte a traseului, liderii sindicali şi politicienii au mers cot la cot, liniştiţi, fiecare cu bannerul şi culorile lui, până în Piaţa Constituţiei.

Coloana de manifestanţi a avut o lungime impresionantă: când protestatarii din prima linie trecuseră de Piaţa Unirii, ultimii care închideau coloana abia ce plecaseră în marş din faţa Guvernului. Drumul a fost parcurs fără incidente, scandările şi îndemnurile către bucureşteni de a-i însoţi către Parlament rămânând, în mare, în limitele bunului simţ. Şirul de manifestanţi nu a fost unul compact, distanţele între grupurile de demonstranţi fiind uneori chiar şi de câteva zeci de metri.

Pe întreg traseul, magazinele care vindeau sucuri, băuturi calde, o binecuvântare, date fiind cele mai puţin de zece grade de afară, covrigi sau alte soiuri de mâncare fast-food au făcut vânzări-record, în faţa lor formându-se cozi lungi de clienţi din rândul demonstranţilor. Un succes cel puţin similar l-a avut însă şi coniacul românesc, îmbuteliat la sticle de jumătate de litru, vândut la chioşcul din staţia de autobuz de la Piaţa Romană, căci stocul s-a epuizat rapid.

Odată ajunşi în Piaţa Constituţiei, sindicaliştii au părut, la început, destul de timizi, ei grupându-se fie pe margine, lângă blocurile care adăpostesc ministere şi alte instituţii centrale, fie rămânând în centru, departe de scena de pe care liderii de sindicat şi-au transmis mesajele. Cu toţii s-au apropiat însă atunci când, pe de-o parte, au fost îndemnaţi de liderii lor de pe scenă s-o facă, iar pe de altă parte atunci când au realizat că pe două ecrane uriaşe puteau vedea în direct ce se întâmplă în Parlament, la dezbaterile şi votul pentru moţiunea de cenzură.

Incidentele au apărut abia după câteva ore, când un grup de sindicalişti aparţinând, după însemne, Federaţiei Sanitas a încercat – şi parţial a reuşit – să rupă şi să îndepărteze gardul de protecţie instalat de jandarmi de-a lungul gardului Palatului Parlamentului. Gestul, petrecut la câţiva metri în lateralul scenei, în zona unuia dintre monitoarele-gigant, a fost copiat imediat şi de cei din faţa celuilalt ecran şi apoi, după alte câteva minute, câţiva metri mai încolo. Confruntările nu au fost violente ci, mai degrabă, zgomotoase, jandarmii evitând să riposteze în faţa sindicaliştilor, unii dintre ei în vârstă şi vizibil obosiţi şi iritaţi.

Au urmat câteva ore de aparentă acalmie, întreruptă doar de scandările care răsunau la îndemnurile liderilor, de cântecele care acompaniau muzica din difuzoare sau de protestele sau uralele la adresa imaginilor pe care le distingeau pe ecranele montate în piaţă. Acestea au fost însă momentele care au stârnit cele mai intense reacţii, fie urale – izbucnite în timpul cuvântării liderului PSD Victor Ponta, în ciuda lipsei sonorului – fie huduieli şi scandări imposibil de reprodus, care s-au auzit minute în şir în timpul discursului Elenei Udrea şi mai ales la finalul acestuia, atunci când ministrul Turismului le-a făcut, ironic, o bezea colegilor din Parlament.

Violenţele au apărut către seară, atunci când jandarmi în civil au scos în jur de zece persoane dintr-o nouă încleştare cu forţele de ordine din cordon. Cei „extraşi” dintre manifestanţi au fost bruscaţi şi loviţi dur atât de jandarmii în civil care i-au pescuit cât şi, ulterior, de cei din spatele cordonului, care i-au încătuşat apoi şi i-au dus către dube. Conform reprezentanţilor Jandarmeriei, aceştia nu erau însă membri de sindicat, ci membri ai galeriilor de suporteri de fotbal, vechi cunoştinţe ale forţelor de ordine. Unul dintre aceştia, primul care a fost scos din mulţime şi încătuşat, a fost lovit destul de tare de jandarmi, fiind nevoie să fie luat de o ambulanţă a SMURD.

Imaginile violenţelor şi reţinerilor au fost transmise în direct de postul public, al cărui program era transmis pe ecranele din piaţă, astfel că frigul, oboseala şi, probabil, teama de astfel de incidente i-a calmat pe protestatari până la finalul manifestaţiei. Nici măcar discursul premierului Emil Boc, singurul moment în care transmisia TVR a avut şi sonor în Piaţă, nu i-a stârnit pe manifestanţi, în ciuda îndemnurilor, unele indecente, venite dinspre cei de pe scenă.

Votul asupra moţiunii nu a fost transmis în piaţă, astfel că liderii de sindicat s-au văzut nevoiţi să le ţină treaz interesul fie cu muzică – aceleaşi maximum zece melodii patriotice, unele reluate de câteva ori bune – fie cu discursuri presărate cu derapaje şi chiar cu injurii la adresa premierului.

După mai bine de-o oră de la întreruperea imaginilor, timp în care sute de participanţi au plecat din piaţă iar cei rămaşi la protest s-au ţinut singuri la distanţă de cordoanele de jandarmi, în special în locurile în care reuşiseră să rupă gardurile, sindicalistul Bogdan Hossu le-a transmis vestea proastă: moţiunea a căzut.

A fost cuvântarea care a declanşat un final extrem de abrupt al unui protest lung şi obositor. Resemnaţi, cei din piaţă au plecat imediat către autocarele care-i aşteptau pentru a-i duce acasă, la căldura plăpumii care, pentru unii, este la alte zece-cincisprezece ore distanţă de Bucureşti. În graba lor către autocare, sindicaliştii au părut eliberaţi de la o manifestaţie parcă făcută pentru altcineva şi încheiată cu graba funcţionarului care închide ghişeul la cinci minute după terminarea programului.

Cei mai mulţi dintre ei nu au auzit nici măcar discursul mobilizator al lui Hossu, care a îndemnat la grevă generală „pe termen nelimitat, în fiecare luni”, până la rezolvarea problemelor sociale.

(Material realizat de Geanina Sandu şi Ovidiu Vanghele, social@mediafax.ro)

Sursa MEDIAFAX.RO

Adauga un comentariu

*