Alegerile din vara anului 1931 n-au putut rezolva situatiile grele din România perioadei respective si datorita faptului ca monarhul nu era preocupat decât de instaurarea regimului de „mâna forte”. I.G. Duca, ales la conducerea Partidului National Liberal a incercat atenuarea asperitatilor si contradictiile dintre acesta si monarh. Criticile altor liberali la adresa lui Duva au determinat pe monarh sa profite de demisia lui Manoil Manoilescu si a demis guvernul prezidat de G.G.Mironescu. La 17 aprilie 1931, a fost instaurat guvernul „Uniunii Nationale”, condus de Iorga-Argentoianu. La sfatul regal, Argentoianu a incheiat cu liberalii un „cartel” electoral, fapt ce a asigurat succesul guvernantilor de la 1 iunie 1931. Aceasta guvernare n-a fost una eficienta, ceea ce a provocat cresterea si intensitatea miscarilopr sociale si manifestarilor de exprimare a nemultumirilor. La 31 mai 1932, acesta a demisionat. Regele a incercat si de aceasta data sa formeze un guvern „personal”, de „autoritate” prin numirea politicianului de prestigiu, N. Titulescu. Opozitia liberala si a altora a dus la efectul preocuparilor legale. La 6 iunie 1932, a fost adus la guvernare Vaida Voievod. Nemultumirile generale au provocat o criza in cadrul guvernului si Partidului National-Taranist. La 17 octombrie 1932 si acest guvern a demisionat dupa numai cinci luni si zece zile de indeplinire a mandatului. Inabilul rege a instalat alt guvern Maniu, care n-a putut rezista, iar la 14 ianuarie 1933 a fost adus la guvernare Vaida Voievod. In noile conditii internationale si-au intensificat activitatea formatiunile politice: Garda de Fier, Liga Apararii Nationale Crestine, Partidul Social National (Hitleristii români), Actiunea Româna, Partidul Comunist Român, Sectie a Internationalei a III-a, in care românii nu aveau acces. Carol al II-lea si-a intensificat activitatea pentru a provoca ruptura dorita in interiorul Partidului National Taranist prin sustinerea si incurajarea neintelegerilor Maniu-Vaida. Intriga regala a determinat manifestari indecente si oribile in ambele tabere ale dezidentilor. Liberaii au profitat de criza provocata in interiorul Partidului National Taranist. Regele, Maniu si national-liberalii si-au intensificat activitatea pentru a provoca rasturnarea guvernului. Liberalii condusi de I.G.Duca au activat intens in acest scop. Ei au proclamat lupta pentru inlocuirea guvernului drept cauza „de interes national”. La fel a procedat Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga. Declaratia acestuia: „Eu fac politica nationala si programul meu este rasturnarea guvernului” („Adevarul”, 3 oct. 1933). Liberalii au activat pentru intarirea fortei lor politice. Delegatia permanenta a acestuia a proclamat: „Casa Partidului National Liberal ramâne deschisa pentru acei care ar voi sa se intoarca in ea, dar cu respectarea integrala a programului, a ierarhiei si a conducerii actuale” („Universul”, 19 iulie 1933). Atacurile acestora au fost indreptate si contra: „Heil Wieder”, „Wieder si Lupoaica”, „Wider si Camarila”. Carol al II-lea a fost nevoit sa recunoasca necesitatea exprimata de I.G.Duca: viitorul guvern va fi unul liberal. Propaganda liberala a devenit una care promitea: regim sever de economii, de suprimare a cheltuielilor inutile, de incetarea a suferintelor celor multi si saraci, intocmirea bugetului echilibrat, de reducere a impozitelor. Presiunile celor saraciti de clientela liberala obliga pe Calin Popescu Tariceanu sa procedeze in mod similar si sa dea dreptate in vorbe acestora. demagogia liberala are traditii indelungate. Noile alegeri parlamentare au fost stabilite pentru data de 20 decembrie 1933. Pentru prevenirea succesului altor parti politice, au fost luate masurile de confiscare a manifestelor social-democratilor, inducerea in eroare a electoratului, guvernul a pus in miscare unitatile de jandarmi pentru „asigurarea ordinei publice”, unele sate au fost declarate „contaminate”. Speram ca liberalii actuali sa nu procedeze la fel. Pentru aceste alegeri au fost depuse 827 liste, pe care au fost inscrisi 4.597 candidati pentrtu 387 viitori parlamentari. Partidul National Liberal I.G. Duca a depus liste in cele 72 judete ale României Mari; Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal Gh. Bratianu si Uniunea Agrara in 70 fiecare; Partidul Taranesc dr. N. Lupu, Partidul Poporului, Partidul National Agrar, fiecare, in 69 judete; Partidul Taranesc Radical in 68; Liga Apararii National Crestine in 46, Partidul Evreiesc in 40; Partidul Social Democrat in 37; Blocul Cetatenesc Gr. Forti in 29; Partidul Maghiar in 23; Liga Muncii in 3; Blocul Muncitoresc in 2, Partidul Muncii si Sfatul Negustorilor numai in judetul Olt. In acesti ani, la Bacau au avut loc multe si importante evenimente politice. Unul dintre acestea a fost procesul domeniului Fântânele. Aparatorul principal al fostului proprietar Schomburg era Mircea Cancicov. Avocatul si expertii au stabilit valoarea proprietatii si a despagubirilor la 260.000.000; 241.000.000; 210.000.000; 80.000.000 lei. Profitorii a stiut sa valorifice in folosul propriu situatia. Avocatul Mircea Cancicov a devenit o celebritate in urma succesului in acest proces. In 20 februarie 1932, populatia orasulu resedinta de judet era informata prin publicatia „Bacaul” ca intre maresalul Averescu si poetul O. Goga existau neintelegeri din cauza atitudinei pe care organizatia politica urma sa o adopte fata de regele preocupat numai de conducerea persoanla si dictatoriala a statului român. In rândul liberalilor ducisti nu se manifestau mari framântari si preocupari asupra cailor si mijloacelor prin care sa ajunga din nou la cârma statului. Gruparea respectiva declarase „razboi civil” impotriva regelui aventurier, iar cei de la Bacau sustineau conduita. In aprilie 1932, Partidul Poporului era parasit de gruparea condusa de Octavian Goga, iar bacauanii erau preocupati de acest fapt. Fruntasul George Berea a purtat discutii cu Averescu asupra consecintelor trecerii la partidul National Agrar a gruparii Goga. Concomitent, national-taranistii au organizat un „congres judetean”, prilej cu care au primit in rândurile lor pe Arghir Constantinescu si pe avocatul Emil Popovici. In acelasi timp, Atta Constantinescu, seful liberalilor georgisti, pregatea o vizita in cuprinsul judetului. Preconiza ca in asemenea actiune sa fie insotit de: avocatul Ardeleanu, ziaristul Stoican si chiar de N. Botez, seful liberalilor ducisti. In luna mai 1932, liberalii ducisti au organizat o intrunire publica in sala Aleazar. Au participat: I.G. Duca, N.N. Savlanu, doctor C. Angelescu, N.D. Kirculescu, Guta Tatarascu, Niki Botez. Avocatul Mrza a parasit formatiunea politica respectiva. La alegerile parlamentare din iulie 1932, national-taranistii au avut candidati pe: Nic. Ionescu, N. Vlasie institutor, Gh. Popa, fost revizor scolar, invatator la Basesti, Gh. Magirescu, preot la Bratila, M. Vagaunescu, primar al Bacaului, fost prefect, fost deputat, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. Pentru Uniunea Nationala au candidat: Petre Jurgea, Liberale Netto, Petre Florescu, Ion Suzan, Chiriac Dragomir, Al. Nemteanu. Partidul Social Democrat a propus pe: Iosefjohn Pârlea, avocat Poldy Filderman, Ilie Moscovici. Lupistii au sustinut pe: Borcea, avocat, Reizel, avocatul Mirica, avocat Iuliu Cristian. Succesul in alegerile parlamentare din acest moment a fost obtinut de national-taranisti cu 40, 38% din voturile exprimate. „Bacaul” din 2 ianuarie 1933 a facut cunoscut locuitorilor municipiului ca Guvernul Iorga Argentoianu s-a prabusit cu rapiditate. In rândurile national-liberarilor ducisti s-au manifestat neintelegeri intre: N. Botez, Gr. Mrza, Cristoveanu, L. Dumitrescu, M. Cancicov, M. Costinescu, C. Pascaliu pentru „sefia” organizatiei locale. In final, Mircea Cancicov s-a impus prin calitatile sale drept capetenia organizatiei liberale din judet. La national, liberalii georgisti, Atta Constantinescu a obtinut majoritatea confortabila. Lupistii, condusi de preotul Petrovanu si Iulius Cristian si-au mentinut pozitiile mediocre in judet si oras. L.A.N.C., condus de A.C. Cuza a obtinut o crestere a influentei prin propaganda realizata si munca lui I. Vasiliu Oituz. Partidul National Agrar in frunte cu poetul O. Goga nu avea o existenta reala in orasul si judetul Bacau. Partidul Social Democrat si-a pastrat pozitiile anterioare la Bacau, unde aveau intre 350-400 adepti stabili. La Moinesti, acestia au obtinut noi aderenti. Pe cuprinsul tarii s-au inregistrat succese remarcabile. Uniunea Agrara a lui Argentoianu nu avea aderenta suficienta la Bacau. Partidul Radical Taranesc al lui Iunian nu avea existenta in municipiul si judetul Bacau. In cursul anului respectiv, au inregistrat ale succese Partidul National Liberal condus de catre I.G.Duca.
Activitatea propagandistica sustinuta de catre liberali si erorile de neiertat ale celor ce au guvernat România intre 1928-1933 au asiugrat succesele gruparii politice in fruntea careia s-a aflat abilul om politic I.G. Duca. Publicatia „Bacaul” si documentele pastrate au prezentat in modul urmator, rezultatele alegerilor din 20 decembrie 1933: inscrisiin listele electorale 60.767, votanti 41.514,voturi nule 168, anulate 728. Cele valabile au fost 40.614. Electoratul a votat pentru Partidul National Duca un total de 23.988, formatiunea condusa de Cuza (L.A.N.C. a fost votata de 6.374; liberalii lui Gh. Bratianu au obtinut 3.737, national taranistii au câstigat peste 3.260 voturi, Partidul National Agrar 372, Partidul Poporului 835, Partidul Uniunea Agrara 412, Partidul Taranist Radical 342, Partidul Social Democrat 277. Rezulta foarte clar ca masurile restrictive si propaganda sustinuta si-a spus cuvântul in alegerile din 20 decembrie 1933. Partidul National Liberal si-a asigurat succesul electoral confortabil, fapt ce a permis dejucarea planurilor regale de a impune la conducerea României un guvern dictator, imoral, care a urmarit in mod consecvent compromiterea partidelor politice pentru a le desfiinta. Soarta similara pregatea si Parlamentului deoarece il oprea de la apucaturile sale. Succesul lui I.G. Duca a trezit in guvernul României mânia si dorinta razbunarii. Masurile politice adoptate de noul guvern impotriva organizatiei Garda de Fier au avut drept consecinte asasinarea primului ministru, I.G. Duca, pe peronul garii din Sinaia, in seara zilei de 29 decembrie 1933. Acesta a fost chemat la Sinaia de catre guvern pentru o intrevedere. „Audienta” a durat doua ore. Plecarea spre Bucuresti trebuia sa fie la ora 21 si 15 minute. Primul ministru era insotit de doctorul Costinescu si colaboratori. Studentul in anul IV la Academia Comerciala a asteptat sosirea victimei, care trebuia sa parcurga tot peronul garii pâna la vagonul ministerial. Dupa primii pasi facuti spre acel vagon, a explodat o petarda. Totul a fost invluit in fum, insotitorii au parasit victima, iar omorâtorul l-a prins de umar si a tras cinci gloante cu pistolul in ceafa acestuia. Omul politic a fost omorât pe loc. Nu se stie precis daca regele a organizat complotul, dar faptele si atitudinea lui dupa asasinat dau dreptul sa fie acuzat de crima comisa. Sunt credibile aprecierile scrise de C. Argentoianu in aceasta problema. Memorialistul a consemnat ca „regele nu a vrut sa vada pe cei apropiati lui I.G. Duca”, pentru a nu i se citi pe fata bucuria ca a scapat de el, ori l-a mustrat constiinta si a simtit partea de raspundere pe care a avut-o in acest omor”. Nu lipsesc informatiile documentare care precizeaza ca regele a stiut despre organizarea crimei, dar n-a vrut sa se opuna savârsirii ei. Semnificative sunt acele informatii in care sta scris: „cei de la palat si insasi regele erau speriati, dar nu nemultumiti de disparitia lui I.G. Duca”. R. Frasanovici, omul trecut in serviciile monarhului, a confirmat complicitatea monarhului luptator pentru instaurarea dictaturii. Conducatorii legionari nu au fost arestati dupa 9 decembrie 1933, iar cei inchisi anteriori au fost eliberati dupa aceasta data. In momentul savârsirii crimei nu mai erau legionari arestati. Monarhul a comunicat capeteniilor legionare ca in viitor vor incerca sa colaboreze cu acestia. Informatii sigure au aratat colaborarea dintre G. Marinescu, seful Sigurantei capitalei si C.Z. Codreanu. Atitudinea franco-anglofila a lui I.G. Duca n-a scapat spionilor hitleristi din România. Publicatia „Reporteri” din 16 ianuarie 1934 a fost fara echivoc in aceasta privinta. Sustinerea publicata in coloanele acestuia este clara, deoarece au fost scrise cuvintele „curentele francofile” au contribuit la savrsirea crimei. Guvernarea national liberala condusa de Gh. Tatarascu a promovat pe Constantin Zlotescu la conducerea institutiei administrative orasenesti si pe Leonida Dumitrescu la cea judeteana. Aceasta perioada a fost una de mari acumulari pentru cei ce se aflau la conducerea României. Carol al II-lea a mentinut guvernarea Tatarascu deoarece Bratienii se opuneau preocuparilor sale dictatoriale.
Rezultatele alegerilor din decembrie 1937 au dus la manifestarea unei crize politice in România. Pe primul loc s-au situat national-liberalii lui Dinu Bratianu, cu peste un milion si o suta de mii de voturi, national taranistii, cu peste 600.000, iar Partidul „Totul pentru Tara” s-a apropiat de 500.000. Intrigantul rege a preferat sa formeze un guvern national-crestin condus de Octavian Goga si A.C. Cuza. Acesta a guvernat România intre 28 decembrie 1937 si 9 februartie 1938. La 10 februarie 1938, regele a demis guvernul, peste 10 zile a fost decretata Constitutia dictatoriala, in câteva zile au fost desfiintate partidele politice si institutia Parlamentului. Toate aceste masuri au fost urmare de arestarea, judecarea, condamnarea si executarea principalilor opozanti ai dictaturii monarhului.
Glontul tras pe teava revolverului, inchisoarea, condamnarea si executarea rivalilor politici au devenit instrumentele de guvernare. Regele Carol al II-lea a inaugurat „guvernarea României” printr-un singur partid politic, cu membri „alesi de el”. Sistemul a durat 51 de ani, timp in care tara a cunoscut patru forme dictatoriale.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
