Soc pe piata benzinei de Romania: rafinaria Arpechim Pitesti, care asigura aproape jumatate din productia de carburanti a Petrom si peste 14% din necesarul de pe piata interna, a inceput pe 29 mai procedura de inchidere.
Ce s-a intamplat de fapt? Brusc, un inspector de mediu are un acces de constiinta si pune lacatul pe poarta rafinariei. De ce Arpechim si nu Sidex, sau Petrobrazi, sau mai stiu eu ce alta societate poluatoare? Grea intrebare, usor raspuns! Pentru ca razboiul dintre palate incepe sa ia dimesiuni macroeconomice si, din ce in ce mai multe victime colaterale cad in acest razboi. Ce relevanta are pentru strategii acestui razboi ca inchiderea Arpechim afecteaza, pe orizontala si pe verticala, intreaga economie romaneasca? Nici una! Suntem in plin razboi si toata lumea trebuie sa participe!
Vorbe-n vant
Piatra in balta aruncata de inspectorul de mediu cu binecuvantarea primului strateg a tarii l-a costat pe 30 mai pe seful sau PD-ist postul pentru ca, prompt, sub pretextul ca decizia a fost luata fara a fi discutata in guvern, premierul il demite, pe seful democrat de la mediu. Mai mult, mana dreapta a premierului, vajnicul Vosganian, sare ca ars la beregata celor de la Petrom (!?!) si ii someaza sa faca investitiile necesare pentru a nu fi inchisa rafinaria. Dupa intalnire, Vosganian apare in fata jurnalistilor si incepe sa-si dea cu parearea: „Optiunea mea este ca Arpechim sa continue sa functioneze, sa porneasca preparativele dar si in aceasta perioada rezervoarele sa fie adaptate standardelor.(…)Petrom a spus ca va face toate procedurile necesare inclusiv alocarea sumelor necesare”. De, opinii pertinente, ce vin din partea celui care reuseste sa calareasca doi cai deodata: economia si finantele. Cam costelivi, dar unde-i unul nu-i putere, unde-s doi…controlul este absolut.
Interese peste interese
Din acest peisaj nu puteau sa lipseasca sindicatele: de dincolo de parleazul economic, Cartel Alfa si sindicatele din chimie si petrochimie sustin demersurile Sindicatului Liber Oltchim pentru pastrarea locurilor de munca si continuarea activitatii de la Oltchim. Si ce are a face Oltchim cu Arpechim? Pai are, ca aproape in integralitate, existenta Oltchim depinde de Arpechim si inchiderea rafinariei ar insemna si falimentarul acestuia. Asa ca, in batalie intra si sindicatele: „Cartel Alfa”, impreuna cu Federatia Sindicatelor Libere din Chimie si Petrochimie (FSLCP), lanseaza un apel de solidaritate cu cei de la Oltchim in care se considera ca ridicarea autorizatiei de mediu si oprirea instalatiilor Arpechim Pitesti „determina consecinte sociale si economice extrem de grave” si reducerea cifrei de afaceri a Oltchim cu 30 de milioane de euro pe luna. Totodata, inchiderea instalatiilor Arpechim va conduce la „nerealizarea a 40% din productia fizica a judetului Valcea, imposibilitatea finalizarii investitiilor si neonorarea contractelor”. Pe de alta parte, conducerea compania Oltchim Ramnicu Valcea este interesata sa cumpere integral rafinaria Arpechim, detinuta de Petrom, atat partea de petrochimie, cat si activitatile de rafinare de pe platforma. „Suntem dispusi sa platim valoarea de piata Arpechim-ului”- sustine directorul Oltchim, Constantin Roibu la o conferinta de presa. Ca Oltchim nu prea are bani asta este o alta discutie care se pare ca nu-si are rostul aici.
La bataie toata lumea!
Toate acestea s-au intamplat pentru ca cineva – aparent din randurile democrate- vrea sa destabilizeze situatia economiei nationale pentru a justifica motiunea de cenzura ce pluteste deasupra cabinetului Tariceanu. Alegatie ce pare a se justifica in conditiile in care pe la colturi se vorbeste de o criza a bitumului atat de necesar pentru realizarea infrastructurii rutiere, o criza a benzinei si multe alte crize derivate din inchiderea sarmanei rafinarii. Solicitarea sa de demisie/demitere a cabinetului Tariceanu adresata imperativ si emfatic de la tribuna Parlamentului nu face decat sa redimenzioneze razboiul dintre cele doua palate. In acest razboi o sa asistam la lovituri dintre cele mai ciudate (pentru noi, cei de pe margine) pentru ca, din acest moment, razboiul are o singura regula: nu exista nici o regula! Si sub acest imperativ, “accidente†ca cele enumerate mai sus vor fi din ce in ce mai numeroase iar victimele colaterale vor fi nenumarate. Cine va castiga acest razboi? Nimeni, pentru ca de la razboiul de guerilla s-a trecut la razboiul total fara castigatori. La final, probabil, ca ne vom intreba retoric: Dar cu acarul Paun ce ati avut? Danut DUDU
