Implinirea, pe 18 iulie, a 30 de ani de la cucerirea titlului olimpic de catre Nadia Comaneci, la Montreal (Canada), a fost sarbatorita la Onesti inca din data de 15 iunie, atunci cand a fost lansata monografia liceului onestean care poarta numele marei gimnaste. Intitulata “Istoria unui Liceu – Liceul unei Istoriiâ€, monografia a fost scrisa de profesoarele Ioana Adobricai si Maria Pop, foste directoare ale Liceului “Nadia Comaneci†din Onesti.
“Am adus glorie tariiâ€
Printre intrebarile puse Nadiei Comaneci se numara si cele referitoare la Olimpiada de la Montreal, din 1976. Desi a trecut atata timp de atunci, amintirile Nadiei sunt foarte precise: “In 1976 aveam 14 ani si nu aparusem din neant, cat ai bate din palme.
In 1976, eram deja o mare gimnasta, dar nu ma cunostea nimeni, nici in Statele Unite, nici in Canada. Bela (Karoly – n.n.) stia ca nu ne stia nimeni, nici pe mine, nici echipa Romaniei. Toata lumea astepta lucuri mari de la sportivele sovietice si germane, de la Olga Korbut si Ludmila Turisceva. Noi veneam dintr-o tarisoara careia nu-i stiau nici macar locul pe harta…asa ca Bela a pus la punct un plan pentru a atrage atentia asupra fetitelor sale…
Cand echipa Romaniei a intrat in arena din Montreal pentru intrecerea olimpica propriu-zisa, noi, cu parul in coada de cal si costume albe ca zapada, cu paiete tricolore, nu mai eram echipa necunoscuta dintr-o tara mica, de cine stie unde.
A existat o rumoare generata de comportamentul atipic al lui Bela. Desi majoritatea arbitrelor proveneau din Uniunea Sovietica si au favorizat-o, echipa noastra a dominat competitia, iar cand eu am terminat aterizarea la paralele, ne aflam pe locul al doilea, la numai o sutime in urma rusoaicelor. (…)
La final am incheiat cu medalii de aur la paralele si la barna, am fost campioana olimpica absoluta, am luat un bronz la sol si…asa am intrat in legenda. Am venit, am castigat, am adus glorie tarii si am iesit din scena cu autobuzul, nu cu limuzinaâ€.
Primul 10 din istoria gimnasticii
Prima nota de 10 din istoria gimnasticii, afisata pe tabela sub forma 1,00, nu avea cum sa fie uitata de Nadia Comaneci:
“In timp ce-mi faceam incalzirea pentru barna, pe panoul electronic s-a afisat nota. Un 1,00. Am continuat sa ma incalzesc fara sa-mi pese de ce se intamplase, concentrata asupra urmatorului exercitiu. Multimea incremenise, nestiind ce sa creada. Nimeni nu stia ce insemna nota 1,00.
Bela, gata de bataie, intinsese mainile catre arbitre, intreband ce voia sa insemne acea nota. O arbitra suedeza i-a aratat zece degete. Motivul pentru care fusese afisata nota 1,00 era ca tabela nu putea sa afiseze nota 10, deoarece pana atunci organizatorii nu avusesera nevoie de asa ceva. Bela a venit langa mine si l-am intrebat:
Dom’ profesor, e intr-adevar un zece ? Zambetul i s-a latit de la o ureche la cealalta si a zis ca daâ€.
Capitolul “Inedit – Nadia Comaneciâ€, din monografia scrisa de Ioana Adobricai si Maria Pop, cuprinde mult mai multe amintiri ale gimnastei noastre de aur, de la anii copilariei si primul contact cu sala de gimnastica din Onesti, pana la titlurile castigate la europenele de la Skien (1975), mondialele de la Fort Worth (Texas, 1979) si Olimpiada de la Moscova (1980), dar si despre plecarea in SUA si reintoarcerea in Romania si la Onesti.
Gheorghe LEU
