AgenÅ£ia MEDIAFAX a decis să publice materialul pe care l-a scris Ovidiu Ohanesian, numai după ce acesta a demisionat de la România liberă, având în vedere că este pentru prima dată când unul dintre cei trei jurnaliÅŸti români răpiÅ£i dezvăluie informaÅ£ii despre persoanele implicate în eliberare, precum ÅŸi despre cei care s-au ocupat de \”debriefing\”. AgenÅ£ia MEDIAFAX nu îşi asumă aprecierile ÅŸi comentariile autorului, dar consideră că acest text conÅ£ine informaÅ£ii de interes public. Cu acordul lui Ohanesian, prezentăm integral articolul \”Debriefing secret la vila lui Alexandru Drăghici\”:
\”La sosirea din Irak am fost transformaÅ£i în detinuÅ£i de lux la vila lui marelui securist Alexandru Drăghici. Companie selectă formată din securiÅŸti de toate rangurile, procurori psihologi ÅŸi medici. ÃŽi raportau preÅŸedintelui tot ce miÅŸcă. S-au luat primele declaraÅ£ii la cald ÅŸi s-au făcut primele analize. ÃŽmi lipsea instinctul de conservare. Am văzut pentru prima oară arestarea lui Omar Hayssam la televizor. ÃŽntâlnirea de taină cu francezii. Băsescu ÅŸi Timofte nedespărÅ£iÅ£i ne-au vizitat în fiecare seară. Colonelul Florin Coldea, viitorul prim-adjunct al directorului SRI a fost maestru de ceremonii. Sincer cum îl ÅŸtim ÅŸi sătul de discuÅ£ii protocolare, Băsescu ia taurul de coarne : \”Măi copii, ce vreÅ£i voi de la mine?\” ÃŽn rest, discuÅ£ii despre senatori PSD ÅŸi agenÅ£ii semiguvernamentale japoneze. O ofertă de compromis. Am rămas stupefiat de atâta sinceritate din partea unui preÅŸedinte.
Sosirea pe aeroport a întrecut orice aÅŸteptări. Explozia unui pneu din trenul de aterizare al Herculesului C130B (de care scrisesem cu puÅ£in timp în urmă) a trecut neobservată. Mai toată călătoria am petrecut-o în compania celui ce avea să devină mare grangur SRI – Florin Coldea. Din cauza procedurilor de coborare cu blindatul, am dat afară mâncarea tip MApN. Primii au coborat din avion Marie Jeanne Ion ÅŸi Sorin MiÅŸcoci. Show-ul mediatic începuse ÅŸi pentru noi. Mai rezervat, am coborât ultimul. Anemia ÅŸi zilele petrecute la orizontală în beciul răpitorilor ÅŸi-au spus cuvântul. Odată cu noi au coborat membrii echipelor speciale deplasate la Bagdad, fiecare având câte două sau mai multe genÅ£i negre de piele în mâini.
ToÅ£i erau cagulaÅ£i, dar unii dintre ei erau uÅŸor de recunoscut. S-a remarcat prim-adjunctul directorului SRI de mai târziu, colonelul Florin Coldea, cu un cap mai înalt decât ceilalÅ£i. ÃŽn faÅ£a familiei am ramas fără cuvinte. ÃŽn vârtejul îmbrăţişărilor, s-a putut remarca atitudinea promptă a mamei lui Marie Jeanne, o femeie dintr-o bucată. \”Tot nu te potoleÅŸti ?!\”, a ÅŸuierat ea către odor. Era de faţă toată crema puterii. Băsescu avea pe buze zâmbetul său inconfundabil, Tăriceanu rânjea pătrat, miniÅŸtrii, secretari de stat, ÅŸefi ai serviciilor speciale. IureÅŸul de pe aeroport m-a surprins total. Nu mă aÅŸteptam la aÅŸa surpriză. Plini de recunoÅŸtinţă, Marie Jeanne ÅŸi MiÅŸcoci l-au ridicat în slăvi pe Băsescu. Nu puteam să fac opinie separată, cel puÅ£in nu în acel moment de euforie generală. Băsescu era omul zilei.
Vila lui Drăghici
PreÅŸedintele a scurtat întrevederea cu părinÅ£ii ÅŸi cu nelipsitul său zâmbet le-a spus: \”Acum sunt invitaÅ£ii mei\”. Am intrat în hangarul pentru elicoptere. Multă lume, ofiÅ£eri, generali, servicii, cunoscuÅ£i, necunoscuÅ£i. Mai multe dube SRI de acelaÅŸi tip, cu girofaruri aveau să plece în trombă atrăgând ziariÅŸtii după ei. MaÅŸinile s-au dus în toate direcÅ£iile. Ultima maÅŸină în care eram ÅŸi noi a plecat după ce s-a eliberat aeroportul. Am stat trei zile ascunÅŸi sub nasul presei, într-o vilă, în apropierea Casei Presei Libere. Vila aparÅ£ine Serviciului Român de InformaÅ£ii ÅŸi a găzduit numeroase personalităţi aflate în vizită în România. IniÅ£ial, fusese construită pentru Alexandru Drăghici, nefastul ministru de interne al României din perioada dejistă.
Acesta nu a apucat să mai locuiască în vilă. Vila era deosebit de frumoasă, cu o curte imensă străjuită de jur împrejur de copaci înalţi şi stufoşi. Camerele luxoase, băi, cămări, living room, mese cu mozaic pictat de o frumuseţe aparte. Televizorul era cam tulbure, dar am putut vedea cum îl arestează pe Omar Hayssam într-un dosar economic. Dulapurile erau burduşite cu halate albe de baie şi alte răsfăţuri. Trei zile nu ne-a lipsit nimic în afară de libertatea de mişcare. Eram nişte detinuţi de lux. Casa era păzită 24 de ore din 24 de ofiţeri SRI. Scara interioară uriaşă ducea de la apartamente, jos într-un uriaş living. Acolo au fost organizate audierile ziariştilor. Camere cu uşi mari din lemn. Într-una din camere era sala de mese. Le-am cam stricat demnitarilor pofta de mâncare, întrebându-i de jaful de la Krivoi Rog. Nu de alta, dar trebuiau să vadă că nu mi-a fost afectată memoria. Nu ştiam încă ce se ascunde în spatele firmelor ARCOM şi UEI pe filiera arabă. La masă ne serveau numai ofiţeri SRI.
\”Dumitale îţi lipseÅŸte instinctul de conservare!\”
ÃŽncă de la început era foarte clar că nu reprezentăm nici un pericol epidemiologic sau de altă natură. Altfel, nu am fi stat în apropierea preÅŸedintelui, oficialilor, părinÅ£ilor. Ni s-au recoltat probe ÅŸi s-au făcut analize complexe. Personalul medical era adus de la Spitalul Militar de Urgenţă \”Profesor Doctor Agrippa Ionescu\”. Am primit doar o parte din analize după cum relevă lipsa mai multor pagini listate într-un sistem informatic specializat. Nu s-au făcut teste anti-drog sau dacă s-au făcut, nu au fost publice. Erau extrem de importante. Pe holuri ÅŸi în jurul clădirii erau permanent echipe de băieÅ£i bine făcuÅ£i, îmbrăcaÅ£i la costum. Aveam posibilitatea să ne plimbăm în toată casa, afară insă, nu aveam voie să trecem de \”firul roÅŸu\” invizibil. Cum depăşeam limita, un \”băiat cu ochii albaÅŸtri\” ne apostrofa. Prin grădină ne-am plimbat numai însoÅ£iÅ£i de ÅŸeful spitalului SRI, colonelul Cristian Celea, sau împreună cu preÅŸedintele ţării. ÃŽn grădină erau două căprioare jegărite ÅŸi un câine ciobănesc.
Comportamentul autorităţilor a fost exemplar. Fiecare din ziariÅŸti a fost audiat separat de o echipă formată dintr-un procuror ÅŸi un psiholog SRI. ToÅ£i tineri în jurul vârstei de 30 de ani. ToÅ£i raportau preÅŸedintelui Traian Băsescu. ÃŽn fiecare zi era prezent la vila actualul prim-adjunct SRI, un fel de maestru de ceremonii. Florin Coldea este genul sărac ÅŸi cinstit, dar cu mai multe medalii americane decât Ion Iliescu. Raluca mi-a luat în prezenÅ£a psihologului Florin, un prim set de declaraÅ£ii semnate de audiat ÅŸi procuror, care nu trebuiau să apară la dosar. Cel puÅ£in aÅŸa ni s-a promis. A fost pentru prima oară când am pomenit numele Ion Bocioacă ÅŸi am vorbit despre rolul său în răpire. Mai târziu, la audierile de la Parchetul General, procurorul Nastasiu Ciprian jongla liniÅŸtit cu aceste declaraÅ£ii, de faţă cu toată lumea. Nu s-au făcut profiluri psihologice sau cel puÅ£in nu ni s-a adus la cunoÅŸtinţă că există intenÅ£ia. Erau extrem de importante. In dimineaÅ£a celei de-a doua zi de detenÅ£ie, Marie Jeanne a primit o casetă audio. A rămas cu gura căscată. Imediat după începerea audierilor ÅŸi-a manifestat nemulÅ£umirea, dorind să plece acasă cât mai repede. La rândul meu, sătul de scormoneala prin creierii proprietate privată, i-am spus psihologului : \” Vrei să ÅŸtii ce este în capul meu ? Du-te ÅŸi citeÅŸte ce am scris în februarie – martie 2005 !\” Florin s-a dus, a citit ÅŸi a doua zi mi-a spus : \” Dumitale îţi lipseÅŸte instinctul de conservare ! Acolo este opera unui întreg serviciu de informaÅ£ii\”. Raluca a părăsit dosarul răpirii, scârbită ÅŸi dezamagită.
Întâlnirea cu francezii
Disperaţi de lipsa rezultatelor în cazul ziaristei Florence Aubenaise şi a faptului că românii şi-au scos oamenii înaintea lor, autorităţile franceze şi-au călcat pe inimă şi au stat de vorbă cu noi. Mai întâi, ne-au trimis un consilier pe probleme de securitate, al preşedintelui Chirac, care ne-a tratat de sus. Nu e de mirare că le lipsea orice comunicare cu Hadji. Orgoliul lor n-are leac. Presaţi de opinia publică să o scoată pe Aubenais din captivitate, francezii au mai trimis doi membri ai serviciilor secrete să culeagă date de la noi. Aceştia erau mai umani. Le-am dat tot ce ştiam, informaţii şi scheme şi i-am rugat să stea de vorbă cu cel ce a negociat pentru noi. Mai precis cu generalul SIE, Octavian Hârşeu. Cei doi francezi păreau mai degrabă jenaţi de faptul că trebuiau să ceară date de la români. Ni s-a spus că preşedintele francez Chirac stătea zilnic pe telefon cu Băsescu, pe tema răpiţilor.
Sinceritatea PreÅŸedintelui
PreÅŸedintele Traian Băsescu ne-a vizitat în fiecare seară. Tot ce spuneam procurorilor ÅŸi psihologilor în cursul zilei, seara auzeam din gura preÅŸedintelui. Mai multe aflam, în momentele de \”veselie\”. Era cât p-aci să aflăm ceva ÅŸi despre blonda de la Golden Blitz, când Marie Jeanne a deschis subiectul. \” Elena Udrea …. Ha!Ha!Ha!..\”, s-a abÅ£inut Băsescu. ÃŽÅŸi amintise că suntem ziariÅŸti. Radu Timofte, ÅŸeful SRI ajungea cu cel puÅ£in 10 minute înaintea preÅŸedintelui. O umbră tăcută, pe care o găseam la uşă. Åžtiam că trebuie să pice Băsescu. De obicei, ofiÅ£erii SRI nu stăteau de vorbă cu noi, ne întrebau doar ce dorim să mâncăm. Erau grămadă pe toate holurile. Atmosfera de detenÅ£ie de lux era animată doar de preÅŸedinte. Ne-a povestit cât de mult a crescut cota României după episodul răpirii, dar ÅŸi… cota lui. Avea un procentaj de 56% în urma eliberării ÅŸi aÅŸtepta sondajele după căderea fizică ÅŸi din PSD a lui Ion Iliescu. O sinceritate confortabilă de la un preÅŸedinte democrat. Ne-a atras atenÅ£ia că va trebui să ne tragă de urechi public pentru că am plecat fără protecÅ£ia armatei. Marie Jeanne i-a ÅŸoptit preÅŸedintelui că se teme de legătura tatălui ei, Ion Vasile cu Omar Hayssam. MiÅŸcoci nu comenta prea mult ÅŸi nu înceta cu mulÅ£umirile. Eu am aÅŸteptat ultima seară.
A doua zi, Băsescu a vrut să ne duca la localul său preferat, mai ales că, spunea el \” nu este departe de locul acesta\”. I-a fost frică de presă. L-am întrebat pe preÅŸedinte de ce l-a trimis să ne elibereze tocmai pe generalul Isac Adrian. Mai puteam eu să scriu despre abuzurile SIE ? Inainte de răpire îl urecheasem zdravăn pe Isac în articolele mele. ÃŽn ambasadă m-a urecheat el pe mine. \”Domnu\’ Ohanesian, a citit ÅŸi mama domne\’!\”, a adăugat el. N-aveam de unde să ÅŸtiu de prietenia veche ÅŸi trainică de la Anvers (înainte de 1989) dintre Isac Adrian (fost DIE), Silvian Ionescu (asemenea) ÅŸi Traian Băsescu. AdmiraÅ£ia mea pentru preÅŸedinte se trage din accesele sale de sinceritate. DeÅŸi a bâiguit încurcat că Portul ConstanÅ£a (locul unde aliaÅ£ii americani vin cu bazele militare) ÅŸi Zona Liberă, ba ar fi, ba n-ar fi obiective strategice, Băsescu mi-a spus că a semnat personal intrarea agenÅ£iei JICA (Japan International Cooperation Agency) în România, pe timpul cât a fost ministrul transporturilor. O agenÅ£ie cu birouri lângă Hamas. \”Este normal Ovidiu. Åži noi avem spionii noÅŸtri la ei ÅŸi ei la noi\”, mi-a spus el. Am rămas stupefiat de atâta sinceritate. Mai târziu, când aveam să-l întreb pe ataÅŸatul Ambasadei Japoniei la BucureÅŸti, Hayashi ce era cu gaÅŸca de generali SIE (foÅŸti DIE) la Tokio, m-am lămurit pe deplin. Hayashi a tăcut, neÅŸtiind cum să se facă pierdut în canapeaua de sub el. Băsescu ne-a propus să mergem la odihnă, la un prieten de-al lui, în Austria. Am refuzat toÅ£i, mai ales Marie Jeanne, care a spus că este invitată la prietenul ei Albano Power, în Italia. Băsescu este un maestru în detensionarea atmosferei. L-a întrebat pe ofiÅ£erul cu alură impunătoare, care ne servea la masă: \” Tu ce eÅŸti, ofiÅ£er ? HAHAHA! Adu-mi o plăcintă cu brânză\”. Timofte cel tăcut ÅŸi-a manifestat interesul reÅ£inut pentru mine o singură dată. Cred că mă cunoÅŸtea foarte bine din interceptările făcute de trupa de la Tonola.
\”Măi copii ce vreÅ£i voi de la mine?\”
ÃŽntr-un moment de sinceritate maximă, Băsescu ne-a dat de înÅ£eles că armata română ar fi făcut ceva acte de caritate în schimbul eliberării noastre. Apoi a schimbat registrul. Cu puÅ£in timp înainte, unul din ofiÅ£erii participanÅ£i la eliberare, din proprie iniÅ£iativă, înaintase în ÅŸoaptă cifra de 9-12 milioane dolari. Totul părea o intoxicare. Băsescu a Å£inut să spulbere orice îndoială – \” Măi copii, ÅŸtiÅ£i cine v-a eliberat ? S-a întâlnit Securitatea lui CeauÅŸescu cu Securitatea lui Saddam!\” Sinceritatea din el fierbea. ÃŽn ultima seară, sătul de gargară, Băsescu a luat taurul de coarne ÅŸi ne-a luat direct: \” Măi copii, ce vreÅ£i voi de la mine ?\”. Atunci Marie Jeanne l-a întrebat pe PreÅŸedinte dacă nu ne ia ÅŸi pe noi ziariÅŸtii, la el (bănuiesc că se referea la echipa de la Cotroceni). Ea mai fusese de atâtea ori în staff-urile prezidenÅ£iale cu obiective precise. ÃŽn ultima seară de debriefing, preÅŸedintele mi-a acordat cinci minute între patru ochi. O plimbare prin gradina vilei lui Drăghici cu un democrat. I-am spus atunci că în lipsa unor măsuri drastice, lupta anticorupÅ£ie nu valorează doi bani găuriÅ£i. I-am pus aceeaÅŸi placă tocită pe la sediile SIE ÅŸi SRI. Trebuia găsită o soluÅ£ie ca serviciile să fie mai transparente pe zonele corupÅ£ie instituÅ£ionalizată ÅŸi criminalitate economico-financiară. Altfel, responsabilitatea dosarelor sensibile va rămâne suspendată între servicii (care au raportat corupÅ£ia sau nu) ÅŸi beneficiari (de obicei procurorii care se ocupa de dosare sau nu). Nu vom ÅŸti niciodată pe cine să tragem la răspundere, fiindcă serviciile sunt mute, nu spun cine sunt beneficiarii notelor informative. Ca ÅŸi serviciile secrete, preÅŸedintele mi-a oferit un compromis. Să fiu informat preferenÅ£ial când am nevoie, într-un dosar sensibil. Am sesizat pericolul ÅŸi am refuzat. Am dorit ca totul să fie adus într-un cadru legal. Eu nu-i cerusem favoruri. PreÅŸedintele mi-a spus că va reflecta ÅŸi vom sta de vorbă. I-am mai spus despre Munaf Mohammad, factor cheie în răpire. Că ÅŸtia multe despre relaÅ£iile irkianului cu oamenii politici (mai ales cu un senator de la Buzău), cu media ÅŸi zona de afaceri dubioase . Băsescu mi-a răspuns: \”Åžtiu, ÅŸtiu. Åži lui Marie Jeanne îi este frică de asta\”. Am rămas cu impresia că vom mai sta de vorbă. N-a fost să fie. A intervenit intoxicarea gravă \”Colonelul Dumitrescu\”.
