DESTINAȚIE: ROMÂNIA/Județul Bacău, scurt istoric

Pe teritoriul județului Bacău s-au descoperit dovezi arheologice ale locuirii încă din paleoliticul superior – la Buda (Blăgești) și Lespezi-Gârleni.

Neoliticul este reprezentat prin culturile Starcevo-Criș, Precucuteni și Cucuteni. Cercetările arheologice de la Podei-Târgu Ocna, Țigănești, Gura Văii, Mărgineni-Cetățuie ș.a. au scos la iveală un inventar bogat, din care se detașează mai ales ceramica și plastica antropomorfă și zoomorfă ce caracterizează cultura Cucuteni.Din epoca bronzului au fost descoperite ceramică, arme, unelte, podoabe aparținând culturii Monteoru, ca și culturii Noua (cercetări la Bogdănești, Răcăciuni, Oncești, Dealu Morii, Bacău, Răcătău), numeroase obiecte care atestă existența unor uniuni de triburi. Din a doua epocă a fierului, corespunzând epocii civilizației geto-dacice, au fost descoperite atât așezări getice neîntărite, cât și cetăți de tip ‘dava’ la Brad (Zargidava) și Răcătău (Tamasidava), descrise de astronomul și geograful grec Ptolemeu în ‘Geografia’ sa (sec. II d.Hr.), situate pe o terasă înaltă de pe malul râului Siret, importante centre economice, comerciale și politice.După cucerirea Daciei de către romani (106 d.Hr.) o parte din teritoriile locuite de geto-daci (Moldova, Crișana, Maramureș, o parte din Muntenia) nu au intrat sub stăpânire romană, continuând să fie locuite de dacii liberi. Pe teritoriul Moldovei, deci și al actualului județ Bacău, aceștia au fost carpii, amintiți în izvoare literare (Strabon, Iordanes, Ptolemeu). Au fost descoperite așezări și necropole care atestă civilizația carpilor în secolele II-III d.Hr., acești având un rol important politico-militar în istoria spațiului carpato-dunărean. Carpii au avut relații cu neamurile sarmatice, germanice, și mai ales cu romanii, atestate de numeroasele tezaure de monede romane descoperite în această regiune. După ce au atacat în mai multe rânduri, în secolul III d.Hr., Dacia și Moesia, numeroși carpi au fost colonizați în Imperiul Roman. Treptat și teritoriile locuite de dacii liberi au fost supuse unui proces de romanizare. În rândul populației romanice, organizată în comunități sătești, s-a răspândit creștinismul.Descoperiri arheologice de la Bacău, Bărboasa, Ștefan cel Mare ș.a. atestă continuitatea populației autohtone în secolele marilor migrații — goți, huni, ostrogoți, slavi — din secolele IV-VII.Într-un document emis de cancelaria domnului Moldovei Alexandru cel Bun (1400-1432), mai exact un privilegiu comercial acordat de voievod negustorilor lioveni, la 6 octombrie 1408, sunt menționate târgurile de la Bacău și Trotuș. Născute la răspântia unor drumuri comerciale, cele două centre urbane sunt însă mai vechi decât data din documentul amintit.O deosebită înflorire au cunoscut aceste locuri în vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care s-a născut și a copilărit, potrivit tradiției, la Borzești. Acesta a construit o Curte domnească la Bacău, precum și bisericile de la Borzești și Bacău. Locuitorii județului Bacău, și în special țăranii liberi și târgoveții au contribuit de bună seamă la luptele purtate de voievodul Ștefan cel Mare împotriva turcilor și tătarilor pentru apărarea independenței Moldovei.Târgu Trotuș este menționat ca oraș în 1466 într-o însemnare de pe o copie a Bibliei făcută aici. În secolul al XVI-lea situația înfloritoare a acestui târg se datorează și extragerii intense a sării, produs ce aducea domniei venituri importante. Pentru secolele XVI-XVII există date importante despre Târgu Trotuș și construcțiile de aici, consemnate în documente și memoriile unor călători străini care au vizitat orașul.Alături de alte centre ale Moldovei, Bacăul și Târgu Trotuș au jucat un rol important în dezvoltarea legăturilor cu celelalte două țări românești — Țara Românească și Transilvania—, precum și cu țara vecină Polonia. Relațiile comerciale dintre Moldova și Polonia au favorizat și legăturile culturale dintre cele două țări.O importanță deosebită pentru economia județului au avut-o salinele de la Târgu Ocna, exploatate pe tot parcursul Evului Mediu, cât și exploatările de petrol, începute în secolul al XVII-lea.În 1599 Mihai Viteazul înțelege necesitatea unei acțiuni energice pentru a salva independența Țării Românești și pentru a aduce și celelalte două țări românești — Moldova și Transilvania — în coaliția antiotomană. După ce, la 1 noiembrie 1599, a adus Transilvania sub autoritatea sa, unind-o cu Țara Românească, Mihai Viteazul intervine printr-o campanie militară și în Moldova, unde oștile moldovene trec de partea sa. La 8/18 mai 1600 el cucerește Bacăul, locuitorii de aici primindu-l cu entuziasm. Au urmat Suceava, cetățile Tighina, Cetatea Albă, Chilia ș.a., Moldova fiind luată în stăpânire în trei săptămâni. Deși de scurtă durată, aceasta a fost prima încercare de unificare politică a celor trei țări române.Locuitorii județului Bacău au participat la Revoluția de la 1848, apoi și-au manifestat adeziunea la înfăptuirea Unirii Principatelor, în cadrul a numeroase întruniri și dezbateri. În urma alegerilor care s-au organizat, ținutul Bacău a avut ca reprezentanți în Divanul ad-hoc pe Vasile Alecsandri, Costache Rosetti-Tescanu, Petrache Brăescu, Dimitrie Cracti și țăranul Ion Ababei din localitatea Valea lui Ion.Aproximativ 1.600 de militari din județul Bacău au participat la Războiul de Independență (1877-1878), 312 pierzându-și viața în luptele de la Grivița, Plevna, Rahova, Smârdan etc. Dintre cei căzuți la datorie îi amintim pe maiorul Constantin Ene și pe soldatul Lupu Andrei (primul ostaș român căzut în luptele de la sud de Dunăre).De la începutul secolului al XIX-lea, având în vedere interesul deosebit pentru exploatarea bogățiilor solului și ale subsolului, județul Bacău a devenit una dintre cele mai importante zone industriale ale Moldovei (la finele lui 1895 în județ funcționau 126 de întreprinderi). Existau exploatări de petrol (la Moinești, Lucăcești, Solonț, Zemeș ș.a.), de cărbune (la Comănești și împrejurimi), de sare (la Târgu Ocna), județul dispunând, de asemenea, și de un bogat fond forestier.La Solonț și-a început activitatea în 1858 prima fabrică de gaz, în Bacău a fost construită în 1881 fabrica de hârtie ”Letea”, la Buhuși — o fabrică de postav (1885), la Sascut — o fabrică de zahăr (1875). Renumită era și fabrica de încălțăminte și pielărie ”Filderman”.Răscoala din 1907 a cuprins și județul Bacău, atingând apogeul în localitățile Valea lui Ion, Blăgești, Buhuși, Fântânele, Bistrița etc.În timpul Primului Război Mondial, pe teritoriul județului Bacău s-au desfășurat lupte grele la Oituz, Cașin, Târgu Ocna, Grozești, Cireșoaia, Dărmănești, Palanca, unde armata română a înfruntat armatele austro-ungare și germane.  Monumente ale eroilor de la 1877 au fost ridicate la Moinești și la Tg. Ocna, iar la Comănești și Oituz au fost ridicate monumente în cinstea eroilor din Primul Război Mondial.(AGERPRES)

Adauga un comentariu

*