Instituţia Poliţiei, cu rosturi informativ-coercitive, va exista atata timp cît va exista societatea şi civilizaţia. Activitatea sa represivă a vizat şi vizează corectarea sau anihilarea comportamentelor deviante, a actelor de dezordine, a tendinţelor de avariţie şi haos social, asigurarea liniştii şi ordinii indispensabile societăţii. Din această cauză, acţiunile ei, în nenumărate rînduri, sunt dezaprobate de marea masă de cetăţeni. Sub acest aspect, poliţia nu este aproape nicăieri iubită, dar în majoritatea statelor este apreciată şi respectată. Iată ce spunea marele scriitor francez, Honnore de Balzac: „Poliţia!… Cine sunt cei care o dispreţuiesc? Imbecili ce nu ştiu decît să batjocorească ceea ce înseamnă liniştea lor. Căci, suprimaţi Poliţia şi veţi suprima civilizaţia”. Atribuţiile ce-i sunt conferite în prezent subliniază şi individualizează Poliţia ca o importantă instituţie a statului de drept care îşi exercită aceste atribuţii nu numai conform legii, ci şi sub veghea acestuia, a statului. În fapt, principala preocupare a unui stat de drept este supravegherea modalităţii şi a scopului utilizării poliţiei, astfel încît această instituţie să servească idealurilor democratice şi să se afle în slujba interesului public. Începînd cu anul 2002, ZIUA POLIŢIEI ROMÂNE se serbează din momentul 1822, an în care, la 25 martie, de Buna Vestire, domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica a înmanat Marelui Agă Mihăiţă Filipescu, STEAGUL AGIEI care a fost PRIMUL DRAPEL AL POLIŢIEI ROMÂNE şi pe care era pictat chipul Maicii Domnului şi al îngerului aducător al „Bunei Vestiri”. Practic, spun istoricii, înmînarea acestui steag al Agiei, în anul 1822, legalizează funcţionarea Instituţiei Poliţiei Române. Sub acest drapel-simbol, la jumătatea secolului XIX, în Moldova, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica, s-au lărgit atribuţiile poliţiei, acestea fiind cuprinse într-o „Condică Poliţienească”, prin care se organiza poliţia urbană şi rurală. Un semn clar de evoluţie spre modernitate l-a dat aplicarea Regulamentului Organic din 1831, prima lege care prevedea organizarea poliţiei române, înţeleasă ca instituţie specializată. În tîrguri funcţionau comisari, sub controlul direct al ispravnicilor de ţinut. Poliţia judeţului era condusă de un poliţmaistru. Instrucţiunile, emise în 8 iunie 1835, statorniceau, între îndatoririle poliţiei: „buna linişte a tîrgului sau oraşului” şi „pentru sigurpsirea a oricare primejdii prin oraş (…) dezrădăcinarea răilor tîlhari, spărgători de dughene, jefuitori, pungaşi, gazde de tîlhari şi alţi asemenea, precum şi măsuri de poliţie edilitară, sanitară şi a moravurilor”. ” Organizarea deosebită a poliţiei din Moldova a fost însă dată de „Aşezămîntul poliţienesc”, întărit prin Ofise domneşti la 9 iunie 1850. În primul capitol erau stabilite atribuţiile poliţiei, din care menţionăm: „apărarea chiturilor publice şi private despre orice lovire, siguritatea oraşului despre foc şi alte asemenea primejdii, slobozenia comunicaţiilor, întîia cercetare a delictelor şi crimelor” etc. „Atîrnarea” (subordonarea n.n.) era direct de „Departamentul Trebilor din Lăuntru” (Ministerul de Interne din zilele noastre n.n.). Articolul 4 al „Aşezămîntului poliţienesc”reglementa împărţirea poliţiei în: „Înalta poliţie” (poliţia ocîrmuitoare) şi „Obişnuita poliţie” (Agia şi isprăvniciile). Poliţia obişnuită cuprindea, la rîndul ei: „Poliţia privitoare asupra liniştei şi păzirea bunei rînduieli îndeobşte” (Ordine publică şi Judiciară), „Poliţia municipală” (Poliţie administrativă) şi „Poliţia judeţeană”. O măsură deosebită, în planul acesteia, era „poliţia teatrelor” şi „poliţia moravurilor” cu supravegherea „caselor de joc” şi a „caselor de desfrînare”.„Poliţia municipală” veghea la respectarea regulilor edilitare şi de igienă. De asemenea, poliţia avea pe lîngă atribuţii administrative şi unele atribuţii judiciare. Cea mai importantă lege de organizare şi funcţionare datează de la 25 martie 1908, cînd s-a creat Siguranţa Generală a Statului şi Inspectoratul General de Poliţie (care funcţionează şi în prezent) pe lîngă Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei. În baza acestei legi, precum şi pe baza datelor istorice care atestă înmînarea, în anul 1822, a Steagului Agiei, de către domnitorul GRIGORE DIMITRIE GHICA, Marelui Agă MIHĂIŢĂ FILIPESCU – drapel care legalizează funcţionarea Instituţiei Poliţiei în România – s-a instituit ca la 25 MARTIE să se aniverseze ZIUA POLIŢIEI ROMÂNE. În acelaşi timp, ca dată anuală fixă în Calendarul Creştin-Ortodox, 25 martie este ziua de sărbătoare creştinească „Buna Vestire”, patron spiritual al Poliţiei Române. Balzac spunea, extrem de concis: „Guvernele sunt trecătoare, societăţile se schimbă, poliţia rămîne.” Istoria ne învaţă că într-un stat de drept, departe de a fi o unealtă în mîinile unui guvern sau al unui regim, Poliţia trebuie să se dovedească a fi o organizaţie flexibilă, capabilă să se adapteze la cerinţele comunităţii, care să acţioneze mai degrabă ca un serviciu public, decît ca o forţă de intimidare.

La sediul Inspectoratului de politie Judetean Bacau va avea loc astazi, de la ora 12, o sedinta festiva dedicata aniversarii Zilei Politiei Romane.