În semn de recunoştinţă şi preţuire pentru cei nu mai puţin de 60 de ani închinaţi slujirii lui Dumnezeu în sânul Bisericii, slujba de înmormântare a părintelui Ioan Pricop a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de 30 de slujitori.
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“ – Mărăţei, din Piatra Neamţ, nu i-a putut cuprinde pe toţi credincioşii veniţi, ieri, de la primele ore ale dimineţii, pentru a-şi lua rămas bun de la părintele Ioan Pricop, trecut la cele veşnice pe 28 februarie, la vârsta de 86 de ani. Lăcaşul şi împrejurimile s-au umplut de sute de oameni, clerici şi mireni, mulţi dintre ei sosiţi din judeţul Bacău, unde părintele a slujit vreme îndelungată. În semn de preţuire pentru cei 60 de ani de activitate pastoral-misionară a părintelui Ioan Pricop, Sfânta Liturghie şi slujba de înmormântare au fost săvârşite de IPS Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de treizeci de slujitori. După slujba înmormântării, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost purtat pe braţe de preoţi în jurul bisericii, conform obiceiului, fiind aşezat apoi în mormântul amenajat în cimitirul „Eternitatea“.
„Plecând din zbuciumul acestei existenţe, a primit-o pe cea adevărată“
După slujba înmormântării, pr. Valentin Tofan, protopopul Protopopiatului Piatra Neamţ, pr. Alecu Amarinei, parohul Bisericii cu hramul „Sf. Parascheva“ din Piatra Neamţ, şi pr. Vasilă Păvăleanu, parohul Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul“ – Mărăţei, lăcaşul unde părintele Ioan Pricop a revenit pentru a-şi petrece ultimii ani de slujire, au evocat personalitatea şi impresionanta activitate pastoral-misionară a preotului a cărui viaţă s-a confundat cu slujirea aproapelui, a Bisericii şi a lui Dumnezeu. Mesajele adresate credincioşilor au fost încheiate de cuvântul IPS Teofan, care a subliniat rodul unei vieţi închinate „tainei şi adevărului Ortodoxiei“:
„În această clipă, sufletul părintelui Ioan nu doreşte lacrimă, nu doreşte tristeţe sau mâhnire. Ca om care şi-a fundamentat viaţa pe taina şi adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos, sufletul părintelui Ioan răsuflă acum uşurat, în drumul către Cerul pe care l-a iubit şi l-a aşteptat atât de mult. De aceea, în această zi, se cuvine să ne întristăm, omeneşte vorbind, dar, în acelaşi timp, să ne bucurăm întru duhul pentru faptul că părintele, plecând din zbuciumul acestei existenţe, a primit-o pe cea adevărată, pe cea pe care a slujit-o şi spre care a îndemnat miile de suflete care şi-au plecat genunchii sub epitrahilul său, cerându-i cuvânt de binecuvântare, cuvânt de iertare, cuvânt de iubire. Nădăjduiesc că, în această zi, tristă şi fericită deopotrivă, toţi cei care l-am cunoscut, fie că suntem sau că nu suntem astăzi aici, pentru a-l conduce pe ultimul drum pământesc, îl vom purta şi de acum încolo în sufletul rugăciunii noastre. Acesta este cea mai mare bucurie pe care i-o putem face: darul rugăciunii şi darul milosteniei întru amintirea sa. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar noi, pământenii, să-l păstrăm în pomelnicele, în sufletele şi în inima noastră“.
O viaţă pilduitoare
Preacucernicul pr. Ioan Pricop s-a născut la 18 august 1927 din părinţii Ioan şi Ecaterina Pricop, în com. Burdujeni, jud. Suceava, fiind al doilea copil din cei trei ai familiei. La vârsta de 8 ani a fost orfan de tată, rămânând cu mama şi cei doi fraţi (soră şi frate), în condiţii foarte grele. Urmează cursurile primare şi gimnaziale în localitate. Absolvă Liceul „Ştefan cel Mare“ din Suceava. În 1950 termină cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă de grad universitar din Cluj, cu calificativul excepţional, titlul lucrării fiind „Apostolatul preotului“. În 1953 se căsătoreşte cu d-ra Maria Mareş, sora vrednicului de pomenire Ioachim Mareş, episcop al Episcopiei Huşilor.
În noiembrie acelaşi an, a fost hirotonit diacon şi apoi preot pe seama parohiei Chiţoveni, Protopopiatul Hârlău, din Arhiepiscopia Iaşilor, păstorind în condiţii foarte grele timp de 2 ani. În 1955 a fost transferat la o parohie misionară din Hălăuceşti pe care a păstorit-o timp de 6 ani. În 1961, vrednicul de pomenire patriarh Iustin Moisescu, cel de-al patrulea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea când era mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, văzând activitatea pastoral-misionară şi frumuseţea slujirii sacerdotale a tânărului preot Ioan Pricop, pe care-l cunoştea din timpul facultăţii, avându-l student, îi încredinţează administraţiei Protopopiatului Piatra Neamţ, pe care a slujit-o cu toată credinţa timp de 25 de ani. În această perioadă, ca protoiereu, slujeşte la parohiile Vânători – Piatra Neamţ (2 ani), Precista (20 de ani) şi „Sf. Ioan Botezătorul“ Mărăţei (3 ani). În februarie 1986 a fost transferat la Biserica „Sf. Nicolae“ – Bacău, unde a slujit 21 de ani. În 2006 a fost pensionat şi a primit binecuvântarea din partea IPS Părinte Mitropolit Teofan de a sluji la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“ Mărăţei, Piatra Neamţ. Pământul a pierdut un duhovnic rugător, însă cerul a câştigat o viaţă pilduitoare. „Întru fericită pomenire, veşnică odihnă fă, Doamne, sufletului adormitului prezbiterului Ioan, părintele nostru cu tot neamul lui cel adormit, şi-i fă lui veşnică pomenire“.
