Am scris undeva odată, că Europa nu este fată

Am scris într-un editorial prin septembrie anul trecut, că ideea de a lua fiinţă un stat unic, puternic, europen, nu s-a născut peste noapte, ci a fost lansată prin 1795 în lucrarea lui Imanuel Kant „Spre pacea eternă” unde el vedea o comunitate de popoare europene sub aceeaşi conducere, cu o singură constituţie. Încercări au fost mai multe, ceea ce ne face să tragem concluzia că Europa nu este fată mare. Acestă propunere indecentă chiar  imorală, a venit întodeuna de la Germania. Europa a trecut prin aceste încercări, în primul şi al doilea război mondial, pentru că aşa au crezul unii atunci, că acest deziderat se poate realiza, numai pe calea armelor. Cum de altfel unii cred astăzi, că poate fi înfăptuit acest stat, numai prin diferite mecanisme economico- financiare, trecănd peste sentimentele naţionale ale fiecărui neam, călcând în picioare tradiţiile popoarelor. Rapoartele de supraveghere, care de cele mai multe ori sunt idioate, nu fac altceva decât să-ţi amintească din când în când că eşti un supus, iar România este colonie. Aceste  monitorizări, ca şi rapoartele periodice, ţin România sub un stres, că vezi Doamne nu prinde fonduri europene. După mine nu cred că le va mirosi vreodată, vre-un român. Să nu uităm cu cât contribuim pentru supravieţuirea UE. Rapoartele acestea, nu sunt decât nişte documente  propagandistice, pentru a influienţa un vot în Parlamentul European. Dacă citiţi ultimul raport MCV, este un praf în ochii aruncat europarlamentarilor europeni. Un material evaziv cap coadă, cu referire expresă la miniştri din guvernul micului Titulescu, fără a da nume. S-a referit la trei miniştri, încât după două zile rămâsese doi în loc de trei aşa cum scria iniţial. Un raport plin de multe alte inexactităţi. De ce Raportul MCV nu arată problemele cu adevărat ale justiţiei, cum  de fapt sunt  hotărârile judecătoreşti emise cu sutele, care nu sunt respectate iar justiţia tace în păpuşoi. Când vine vorba despre presă, acuzaţiile sunt la modul general, fără date şi fapte ,cănd, unde şi cum presa a torturat justiţia şi care justiţie? Cea care numeşte judecătorii şi procurorii pentru care se duce o luptă, de la care nu poate lipsi nici guvernatorul numit de UE. Presa şi-a făcut datoria prezentând aceste jocuri de culise, din care UE nu lipseşte. Ce caută Hăineală la Bruxelles? Păi dacă a fost chemată să ştim şi noi, că doar noi  plătim avionul. Dacă presa a luat poziţie faţă de un judecător sau altul cu privire la prestaţia lor în spaţiul public, unde e greşeala? Întrebarea care o ridic şi eu, ca simplu cetăţean, procurori ca Hăineală şi Morar care au adus pagube statului român prin soluţiile ce le-au dat,  în dosarele ce le-au instrumentat, au fost retrogradaţi sau avansaţi? Este o întrebare de bun simţ la care trebuie să primim şi un răspuns. Ştiu domni de la Bruxelles vre-un caz de acest fel, în Europa Unită, unde unul care a adus o pagubă statului, să fi fost numit în cea mai importantă funcţie din Procuratură? De ce în raportul MCV  nu există o astfel de îngrijorare? Nu cumva la  numirile în astfel de posturi cheie, în CSM şi DNA, sunt nevoie de persoane vulnerabile?  Este o întrebare simplă, venită de la un om simplu, care trăieşte pur şi simplu în Colonia România.                                                                          Col.(r) Constantin Nour