Nu ne vindem ţara, dar o lăsăm pradă hoţilor

Cu această lozincă de patru cuvinte a început în 1990, epoca dezmembrărilor în Romania. Tot ce a fost înfăptuit de acest popor timp de  40 de ani, la sugestia occidentului a trebuit să fie demolat pentru a şterge din memoria neamului, epoca de aur a împuşcatului şi tot ce ţinea de amintirea acestuia. Totul a fost prezentat atunci în mod sistematic în presă şi televiziune ca un maldăr de fier vechi. Astfel s-a început chiar din primele zile ale revoluţiei filmate, cu CAP-urile chiar dacă unele erau performante. Nu s-a ţinut seama de situaţia lor economică. La noi a fost fără precedent pentru că în statele postcomuniste unde comunismul căzuse lucrurile s-au întâmplat altfel. Acolo majoritatea s-au transformat în societăţi comerciale, funcţionând rentabil şi astăzi. La noi sub oblăduirea guvernului Roman şi a frustratului Iliescu, la îndemnul lui Brucan, CAP-urile au fost prăduite în mod barbar. În prima fază aşa zişii cooperatori  au intrat şi au furat ce au apucat. După care cei mai bătrâni care au fost şi înscrişi în CAP  au luat şi ei  ce a   mai rămas. Ce nu au putut duce în ogradele lor s-a vândut de adunările adhoc  pe nimic. Căţi din acei care au prăduit aceste CAP-uri au avut o contribuţie la înfiinţarea lot? Aceste aspecte s-au dorit a fi trecute sub tăcere întreaga perioadă postrevoluţionară, iar acum nimeni nu mai doreşte să dezgroape morţii, nici ca amintire. Cine le-a ascuns, a avut şi interese, nu atât economice cât politice.  A avut cineva interesul să facă dovada faptului că suntem un popor de hoţi?. Dacă privim şi cine a îndemnat şi sprijinit hoţia în Romania, putem să ne facem o imagine clară şi să tragem o concluzie. Da asta s-a dorit, o decredibilizare de ţară care trebuia  să aibă nişte instituţii impotente pe fondul  lipsei legislaţiei necesare să întâmpine hoţia la ea acasă. Astăzi o conducere tânără a unui guvern USL încearcă altă politică guvernamentală în interesul Romaniei cu legislaţia care există şi aşa confuză. Legislaţia la români în acest domeniu al privatizării la această oră este precară. Dar ea trebuie urmată. Acum cu situaţia întâlnită la Oltchim, ne dăm seama că la români trebuie să se prevadă în legislaţie şi eliminarea situaţiilor în care paranoia presupusului investitor, poate aduce grave prejudicii interesului societăţii. Solicitarea unui certificat medical nu cred că ar rezolva situaţia în cazul lui Diaconescu! Cine credeţi că se opune acestei politici de privatizare urgentă a Oltchimul? Sunt cei care simt că le mor căpuşele. Sunt tocmai aceea care au pus pe butuci întreaga economie naţională. În numai trei ani de guvernare gruparea pedelisto-băsistă a pus pe butuci un mare combinat al ţării, Oltchimul. A căpuşat Oltchimul şi la băgat în datorii. Metoda căpuşării a existat şi pe lângă celelalte combinate. Sidexul nu mai rezista mult dacă nu se lua urgent măsura privatizării lui şi acest lucru a surprins pe mulţi dar a şi omorăt o grămadă de căpuşe, ceea ce nu a fost pe placul multora. Şi acolo au existat presiuni mari şi ameninţări neortodoxe. Soluţia luată s-a dovedit a fi bună. Din păcate omul care nu a cedat presiunilor, a cedat fizic părăsind această lume şi încă nu se ştie cum boala l-a lovit. Deşi această căpuşare a marilor combinate s-a dovedit a fi ucigătoare pentru acestea, nu s-a luat nici o masură în CSAT. Siguranţa bunului mers al unui  asemenea colos, trebuia să facă obiectul discuţiilor în acest organism. Nu s-a pus în discuţie niciodată cum sug căpuşele. Ba mai mult. Ingineria căpuşărilor s-a dezvoltat în mandatul lui Lute, hoitul care după referendum pute. Perioada cea mai prosperă a căpuşărilor s-a produs în vremea guvernării pedeliste. Banii plecau din bugetul ţării în firmele pedeliste prin metoda suveică. De la Dezvoltare plecau banii pentru anveloparea blocurilor în toată ţara, către firmele pedeliste care abordau soluţia de anvelopare numai în proiecte ce cădeau pe  materialele furnizate de căpuşele pedeliste. Lucrările  erau de trei ori mai scumpe. Căpuşele abordând alte soluţii de anvelopare, inteprinderile din interiorul Oltchimului mureau pentru că materialele pe care le produceau ele, nu se mai cereau pe piaţa unde Udrea pompa bani. Aceste lucruri au fost dovedite, sunt plângeri şi dosare. Justiţia independentă, pentru că există şi această justiţie nu a primit aceste cazuri. Le-a primit cealalta, care face acum numărătoarea voturilor, din care cauză nu au putut fi rezolvate aceste dosare legate de anveloparea frauduloasă a blocurilor. Căpuşarea cu firme pedeliste, nu exista numai la Oltchim. Acestea sunt peste tot acolo  unde banul statului poate fi muls.Iată de ce această privatizare nu se doreste în realitate. Şi nu se doreşte tocmai de aceea care au de pierdut de pe urma privatizării. Iată de ce soluţia privatizării trebuie dusă în derizoriu, întârziată ori anulată. Iată de ce au împins în faţă un măscărici de televiziune privată, racolat în politică tocmai pentru că era vulnerabil. Şi nu era vulnerabil de acum. A fost prins cu mâţa în sac cu multă vreme în urmă pe vremea regretatului col. Florin Calapod cu care avea şi o colaborare de presă. Faptul că primea bani necontabilizaţi pentru apariţii la televiziune, a fost cunoscut şi chiar recunoscut de regretatul avocat Cerveni. Acest măscărici a fost scos la înaintare acum când a fost nevoie de el . Am arătat în nenumărate rănduri că acest partid cameleonic acţionează ca o organizaţie ocultă cu structuri securistice preluate în compunerea sa. Nu întâmplător s-a mediatizat privatizarea ca o acţiune nereuşiă, deşi ea s-a desfăşurat după prevederile legale. Nu aveau dreptul să-l refuze pe măscărici în cadrul procedurilor pentru că s-ar fi încălcat legea. Circ s-a făcut şi înainte şi după deschiderea plicului. Numai că la anunţarea sumei oferite de 45 milioane de euro, a fost clar pentru toată lumea că se joacă o piesă de teatru prost. Dincolo de cuvintele ieşite din acea gură cu dinţi încălecaţi, am putut să selectăm batjocura şi cinismul la adresa acelor salariaţi care aşteptau o soluţie legata de privatizare şi rezolvarea situaţiilor familiare. Rolul măscăriciului în această piesă este de a duce în ridicol acţiunea de privatizare, de a o întârzia, ca preţul să poată fi dus şi el în derizoriu la o nouă strigare. Nimic nu este întâmplător. Dacă guvernul Ponta are o vină, aceea este că trebuia să prevină  mişcarea măscăriciului cunoscându-i apucăturile securistice şi să o mediatizeze cei din guvern înainte, chiar cu riscul de a nu se produce înşelătoria. În jungla hoţilor trebuie să te baţi cu armele lor. Nu ne vindem ţara, dar nici pradă hoţilor nu trebuie să o lăsăm!                                                                                     Col.(r) Constantin Nour 

Adauga un comentariu

*