Lovitura sub centura

Cu numai doua saptamâni in urma s-au intâlnit amândoi; vreo jumatate de ora s-au aflat fata in fata; nu-i vedem, dar banuim ca au stat de vorba omeneste observând (spionând) reactiile adversarului; ei sunt adeversari de profesie. In fine, cred ca au vorbit câte ceva, ba una, ba alta, fleacuri despre destinul României… De fapt, ei nu comunica; atunci când apar la TV amândoi, ecranul e despartit in doua, fiecare priveste inainte pentru a-si seduce poporul; sunt alaturi, umar la umar, dar se dispretuiesc profund; unul ii pute celuilalt, numai ca nu se tin de nas. Nici cu coada ochiului nu se ating. Presedintele si Primul Ministru sunt doua persoane disjuncte, doua discursuri care se urasc de moarte; fiecare si-ar dori sa fie groparul celuilalt, groparul politic vreau sa spun. Totusi dupa susamintita intâlnire, cele doua persoane au declarat cam aceleasi lucruri; fireste ca au facut-o separat, fiind România are doua capete, doua limbi de sarpe despicate la vârf, doua guri de venin provenite din acelasi trunchi portocaliu. Inainte de asta, Domnul Isarescu, guvernatorul, entitatea banilor si cerberul bancilor, domn cu adevarat, aparuse la TV in repetate rânduri si facuse un apel calificat la prudenta si la diminuarea poftei nesatioase de consum a românilor; am cam trait pe datorie, am cheltuit niste bani pe care nu i-am muncit inca, ne-am amanetat viitorul urmând ca cei care vin dupa noi sa ne achite creditele. Niciodata insa n-ai de unde sa stii daca vei putea face fata fiindca in capitalismul vorace, ziua de mâine este cea mai mare necunoscuta. Asa grait-a Domnul Isarescu; lampa de veghe a leilor.
Era un apropo voalat la cei 50 la suta in plus la salariile derizorii ale cadrelor didactice; o imposibilitate bugetara acum; poate in viitor; acum bântuie criza economica-financiara prin lume, iar noi facem parte din ea; suntem, deci, vulnerabili. Presedintele a spus cu gura lui, l-a auzit toata tara cam aceleasi lucruri; prudenta, masura si echilibru in tot ce facem. Parea foarte ingrijorat. Presedintele confirma „printre” cuvinte ca nu va aproba Legea cu pricina; o spunea in stilul sau sibilinic si evaziv, de animal politic, ca unul asupra caruia apasa o imensa responsabilitate; aparea ca salvatorul patriei; era vadit ingrijorat de consecintele relevate de analisti, ca ne paste declinul economic, recesiunea, somajul, inflatia si toate celelalte rele la care nici nu ne putem gândi inca. Presedintele consona cu ingrijorarea noastra; el vegheaza zi si noapte sa ne fie bine, noua poporului; dumnealui are un instinct politic dat dracului, probabil ca doreste sa mai fie ales o data. O sa-mi atrag dispretul profesorilor, si-a facut domnia sa calculul strategic, dar câstig simpatia celorlalti, care sunt câta frunza si iarba. Cum insa este binestiut ca ura Domniei Sale fata de Domnul Tariceanu nu poate fi stinsa in vecii vecilor, Presedintele a gasit momentul prielnic si, in culmea furiei, i-a aplicat Primului Ministru lovitura devastatoare, promulgând legea – lovitura sub elasticul chilotilor, adica in limbaj pugilistic sub centura. Asta chiar la sfârsitul mandatului, dupa ce l-a pândit patru ani venise prilejul, clipa razbunarii. Presedintele si-a uitat vechiul apel la prudenta; victima isi linge ranile, adversarul de moarte al Presedintelui a fost rapus. Totodata a recâstigat si votul (presupus) al cadrelor didactice. Procedând astfel, Presedintele se arata nepasator la consecintele actului sau pentru ansamblul economiei nationale si asa distorsionata de cheltuielile bugetare exagerate promovate de actualul guvern in favoarea clientelei politice. Distrugându-si adversarul, tel de mult râvnit, Presedintele a trimis la podea si poporul român.
Dintr-o singura lovitura.
Ca victima colaterala.

Ovidiu GENARU

Comentarii

  1. Va apreciez ca poet.Dar ca om ce comenteaza politica nu! lasati politica in mizeria ei!

  2. pt dl genaru - din sua a zis:

    bravo maestre, nu te lua dupa toate corciturile caarora nu le covine cind le spui adevarul. fie si politic!

Adauga un comentariu

*