Asistăm , pe plan mondial , după 1980 , la două tendinţe diametral opuse: pe de o parte observam o tendinţă de atomizare a statelor şi pe de alta , o tendinţă de centralizare a lor. Dacă vorbim de atomizare cele mai concludente exemple sunt Uniunea Sovietică şi Jugoslavia iar dacă ne referim la centralizare cel mai bun exemplu este UNIUNEA EUROPEANĂ.
Împingând şi mai departe ideea centralizării vorbim de teoriile mondializării sau cum li se mai spune teoriile globaliste . Dintre toate fenomenele contemporane cel mai repede s-a globalizat informaţia. Internetul, sateliţii , televiziunile , radioul , presa , CD-urile , dischetele şi altele sunt mijloacele care au contribuit la diseminarea informaţiilor.
În al doilea rând se globalizează sistemul financiar-bancar şi în interiorul acestuia are prioritate piaţa de capital. Urmează piaţa mărfurilor şi a bunurilor de consum , piaţa forţei de muncă , activitatea de comerţ şi alte fenomene economice. Societăţile multinaţionale sau transnaţionale sunt buzduganul sau vârful de lance care deschid această cale.
În al treilea rând se globalizează conflictele militare atipice şi fenomenele militare, în general : terorismul , diseminarea armelor de nimicire în masă, bioterorismul , războaiele logistice , economice, informaţionale ş.a
Problema care se pune de catre susţinătorii acestei paradigme a post-internaţionalismului este aceea că statele naţionale sunt depăşite şi nu mai pot face faţă acestor bulversări , acestor turbulenţe acestor fenomene interesante şi violente. Deci relaţiile dintre naţiunile-stat (internaţionale) sunt depăşite, nu mai corespund. De aceea se vorbeşte de epoca postinternaţională.
Ne punem întrebarea: ce rol mai au partidele pe scena socială şi în acest context care sunt perspectivele social- democraţiei?
Prin doctrina , Programul său şi Oferta politică pentru 2008-2012 ,PSD arată faptul că ,cel puţin, deocamdată relaţiile dintre naţiunile-stat nu sunt depăşite deoarece:
În UE cooperarea dintre state se bazează pe statul- naţiune;
Statul –naţiune nu este depăşit , ci dimpotrivă, se impune creşterea rolului său lucru demonstrat cu prisosinţă de actuala criză financiară internaţională în care statul cu puterea sa intervine şi în America şi în Europa ca şi în Asia pentru a atenua efectele crizei dar şi pentru a relansa economia;
În România puterea statului a fost diminuată nepermis de mult . Statul a pierdut pe gratis agenţi economici foarte rentabili şi de importanţă strategică pentru dezvoltarea sa economică , pentru apărarea ţării şi pentru ridicarea nivelului de trai al populaţiei;
În întreaga lume există puternice mişcări antiglobaliste şi antimondialiste;
Istoria ne demonstrează faptul că statele multinaţionale ,de tip federativ şi imperiile nu sunt viabile;
Dacă vrem să promovăm şi idei indrăzneţe , am putea spune că istoria nu poate face paşi înapoi şi socialismul ar putea reveni pe scena istoriei, dar nu în forma dictaturii proletariatului , nici în forma leninist- stalinistă, nici în ţările slab dezvoltate ,ci aşa cum spunea Marx, în economiile cele mai dezvoltate, unde forţele de producţie (factorii de producţie) sunt atât de dezvoltaţi încât relaţiile de producţie şi cele sociale nu mai corespund.
Dacă vrem să ne referim al România , se paote spune că în economie şi societate statul nu şi-a încheiat nici pe departe rolul său deoarece:
Pe planul concurenţei economice mondiale ţara noastră nu are deocamdată agenţi economici foarte puternici care să facă faţă acestei concurenţe .Solu-ţia nu poate fi alta decât un stat puternic pe plan economic care sa protejeze agenţii economici, să le creeze facilităţi sau să intervină atunci când sunt în dificultate;
Doctrina liberală cu privire la rolul statului , moştenită de pe vremea lui John Lock este în condiţiile de azi total depăşită;
Doctrina social-democraţiei este prin conţinutul său cea mai apropiată de situaţia economică mondială şi cred că este singura care ar putea oferi soluţii viabile atăt in Romănia cât şi în Europa;
Putem ,deci, conchide că social democraţia nu se simte a fi în aşa-zisa epoca postinternaţională, nu se simte depăşită în actualele condiţii internaţionale ci ,se simte în largul său.
COMANDOR (r), lector univ .dr. Vasile FLOREA